| = În palma omului... | Nicolae Popa [12.Nov.06 23:18] |
| Maria, Tocmai căutam un text, niște cuvinte în fond, care să-mi ajute să închei pe o notă, hai să-i zic mobilizatoare, o jumătate de zi de ședere în fața monitorului pierdut pintre șoaptele și strigătele noastre, ale celor ce trecem pâlpâind pe aici. Și uite că le-am găsit în spusele tale: "am dat frâu liber cuvintelor spre tine pentru că în fiecare clipă te aud și cred în drumul tău și mi-am găsit calul meu pătimaș cu care umblu prin codrii mei sălbatici de aceea o să rămân descătușată undeva de-a lungul drumului o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine și un pic mai mult din noi" Acum am cu ce trece pe sub Miezul Nopții în drum spre casă. Multă și nesecată inspirație! | |
| = ciudate intalniri (pentru text si comentarii) | ioana matei [12.Nov.06 23:55] |
| sau pretinse intalniri in inimile noastre! | |
| = să nu pleci niciodată! | Alin Pavel [12.Nov.06 23:33] |
| Maria, cuvintele "închisoare, otravă, moarte" dau o notă sinistră gândurilor tale, însă generozitatea din "o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine" îndulcește oarecum acest text aparent amar. Pare a fi transpunerea unui tumult interior, a unor frământări intense, dar e posibil să mă înșel. | |
| = Nicolae, Alin | Maria Gold [12.Nov.06 23:51] |
| Mulțumesc Nicolae, e o surpriză frumoasă de la tine. Da, Alin este, nu suntem oare noi toți plini de frământări? Altfel nu am scrie… | |
| = rufele | Maria Gold [13.Nov.06 00:24] |
| Ioana, da, multe lucruri sunt ciudat de întâmplătoare și nu țin de noi, dar totuși aici parcă uneori am locui toți în aceeași casă… | |
| = eu nu | ioana matei [13.Nov.06 00:37] |
| eu chiar nu! | |