| = banuiesc ca "ea" e "a ta" | Săndulescu Marian [13.Nov.06 21:13] |
| banuiesc ca "ea" e de fapt "a ta" ci nu a "mea". sau ca "a ta" nu mai este "a mea" demult. spun ca doar banuiesc pentru ca poezia este foarte profunda dar mi-am facut curajul sa o comentez | |
| = întrebați Femeia domnule Marian Săndulescu | florian stoian -silișteanu [13.Nov.06 21:24] |
| vedeți domnule Marian ce alergare de gânduri începe să se întâmple? vedeți dumneavoastră cum începem să lovim anotimpul la tâmple cu întrebările cu temerile? mulți vor zice să-l împușcăm pe bărbat. alții vor întreba cine este? câțiva vor merge la pescuit la copcă alții poate să se pocăiască...vedeți domnule Marian...nu suntem încă ce suntem....De aceea singurul răspuns numai Femeia poate să îl răspundă. Întrebați femeia! | |
| = enigmaticul feminin | Săndulescu Marian [13.Nov.06 21:34] |
| Raspunsul dumneavoastra m-a lamurit. Deci este vorba despre enigmaticul feminin. Acum mi-am dat seama.. desi cred ca ar fi trebuit sa imi dau seama de la inceput... Numai bine ! | |
| = Da însă numai de aceată dată | florian stoian -silișteanu [13.Nov.06 21:51] |
| așa este dar numai de data aceasta.și noi vă mulțumim | |
| + Poem condamnat | Nicolae Popa [13.Nov.06 23:08] |
| Florine, De câte ori am trecut prin textele tale în ultima vreme mi-am tot zis zis că e bine să mă mulțumesc doar cu plăcerea lecturii. Totul în discursul tău e atât de spectaculos, dar și atât de dramatic, încât comm-urile mele ar putea să pară ca niște cămile-n pisc la Roșiori. Însă de data asta - ajuns în dereptul acestui poem și citindu-l cu toți ochii din mine - mi-am dat seama că aș fi un nesimțit să nu utilizez dreptul meu de-a pune o stea pe condamnat. Da, e un poem condamnat să poarte o stea. În ciuda faptului că ultimele trei rânduri... În fine, vorba ta, "nu cumva să vă scape ceva". Inspirație! | |
| = Niculai! | florian stoian -silișteanu [13.Nov.06 23:21] |
| Mă Niculai te-ai grăbit și poate că ai și tu o emoție acum și de aceea te-ai lăsat prins că nu mare este lucrul pe care îl facem ci numai acela pe care îl arătăm. Mă bucur și nu ascund de stea și de lumină au fo ele altele rămase ăn beznă dar vezi tu Niculai dragă eu încep să obosesc și tare mi-e teamă că în călătoria drumului nu se află hodină | |