| = da chiar asa? | Anghel Pop [25.Nov.06 08:24] |
| Da de ce i-a strans Purecoasa vecina degetul la usa? Ce a avut cu biata fetita? Sa stii ca eu mi-am prins destu la usa singur, la 10 ani, din lene, ca mi-a fost lene sa-mi trag mana, si usa a trantit-o curentu mai repede decat am calculat eu in cap. Curgea sangele ca din arteziana si nu ma durea nimic. Si m-a intrebat doctoru: ce facem ti-l taiem sau ce? Iar eu am zis: mai bine ce, decat taiat... Mi l-au cusut, si azi e cel mai smecher, ca seamana cu un cap de papusa intr-un fel. No, asa ca zi-i lu sorela ta ca bine ca macar are pe cine da vina! | |
| = Din neatenție | Maria Gold [25.Nov.06 08:32] |
| Din neatenție i l-a strâns, dar soră-mea n-a știut ce este neatenția… Nici eu. Eu eram sigură atunci că sunt vinovată de tot ce se întâmpla în jurul meu. Ca și acum dealtfel… | |
| = Semnat - un devorator de povesti | Dan Norea [25.Nov.06 19:54] |
| Maria, nu stiu daca stii povestea cu ratusca cea urata. E vorba de un pui de lebada ajuns din greseala intr-o familie de rate. Toti fratii si surorile ei radeau de ea considerand-o urata: gat prea lung, nu stia sa macane... Se simtea vinovata si cumva umilita. Cand a crescut a iesit in lume, a vazut niste lebede si si-a dat seama de adevar. Ce am luat eu din poveste este pozitia ta fata de sorela mai mica: ori nebagata in seama, ori vinovata fara vina. Poate am gresit. Trebuie sa remarc de fiecare data: imi place cum povestesti. Nu stiu de unde vine subtitlul (devoratorii de povesti) dar ma includ printre ei. | |
| = subtitlul este de la Anghel Pop | Maria Gold [26.Nov.06 20:10] |
| Dragă Dan, n-am știut povestea asta ori am uitat-o. Nu știu cum a fost tonul meu de te-a făcut să afirmi că ai greșit. NU. În fine. Acum că știu povestea de la tine, te întreb: dragă lebădă, mă lași și pe mine să plutesc pe lacul tău? | |
| = obiceiuri vechi | Miruna Dima [27.Nov.06 16:25] |
| Obiceiurile vechi mor greu. Și cele legate de vinovăție și cele cu ușuratul buzunarelor, și cele cu grija ba pentru laptele vărsat (are englezul o vorbă) și pentru deștul surorii mai mici... Decrețeii îi mai țin minte (deși eu îs mai mitită) și cozile (nu știu la zahăr, dar, fiind de la oraș, era coadă la lapte; dacă vroiai să prinzi trebuia să te scoli pe la patru, să te așezi la coadă, altfel se termina). Așa că mi-a fost drag să citesc rândurile astea pline de umor, un pic amar, ca și viața, de altfel. | |