| = Din partea lui H al VIII urmeaza o stea | carmen mihaela visalon [11.Dec.06 20:34] |
| Ana, Am descoperit atat de tarziu textul tau. Poate, pentru ca ai decimat cele 1000 de zilele. Acum trebuie sa fug sa-mi rezolv niste taskuri urgente. Dar am sa revin. pana atunci iti marturissc bucuria de a te (re)gasi, la fel cum te-am cunocut. Misterioasa, ispititoare, hotarata sa bantuie in numele iubirii care nu poate sa fie nicicand decapitata: ea vine vine mereu dansează printre lucrurile tale stai în genunchi să-i ferești tălpile să nu se rănească de scaune de scrisori de zidurile toate de anii tăi dintr-o dată prea mulți | |
| = you can call me ana | tania cozianu [11.Dec.06 22:30] |
| si-ntr-o buna zi m-am gandit ca ma cheama ana din ziua aceea ma striga ann`e si nu ma miram de nimic fireste. nu vei gasi nicio legatura intre ana care calca cu grija prin gradina sa nu striveasca leonidele si anne boleyn.. sau hm, sa zicem c-ar fi, dar nu vreau sa spun clue: it's about a king and his hundred passionate love days. and anne, indeed dar, carmen, ma bucur de fapt, ca n-au trecut cu-adevarat 1000 de zile pana sa gasesti textul asta :) | |
| + !Aceasta este o poezie | carmen mihaela visalon [13.Dec.06 13:22] |
| Tania, Poate intre stelele cazatoare si capetele cazatoare nu este nici o legatura...sau poate- leonidele care mor, la sfarsitul noptii de dragoste:"leonidele mor singure în zori",- au ceva comnun cu decapitarea. Who knows, who cares? Important, este ca am reusit sa descopar poezia aceasta, cu mare intarziere*- si sa mai pariez inca o data pe formidabilul tau talent de a pune in scena efemere iubiri vesnice. Sunt doua secvente poetice care im plac in mod deosebit: ca un șal de dantelă arsă o posezi disperat sălbatic pe scările de ciment atat pentru sugestia erotica de cea mai fina calitate: ea stă la ușă cu umbra lipită de genunchi/cu părul ud șiroind și/îi astupi gura cu palma/o tragi peste tine moale ca un șal de dantelă arsă o/posezi disperat sălbatic pe cat si pentru sugestia initatica: ea-anima-sufletul-ud-(de lacrimi de fericire/dor/jale sau pur si infiltartiile cu apa vietii-adiac ud, deci, purificat, stand in usa-poarta-granita intre patria leonidelor si "necunoscut"- intro pozitie ingenunchiata-altfel cum ar putea fi umbra lipita de genunchi(?), el-animus-spiritul-asigurandu-se ca ea va pastra tacerea, pentru a nu enunta asemenea lui Goldbach, cine stie ce conjecturi care nu se pot demonstra. Posedarea, ca o invelire in lumina a spiritului de catre suflet, chiar acolo pe scarile reci ale cunosterii intru fiinta. Gata, tac, ca sa nu apara Noemi si sa-mi spuna ca explicand prea mult, ma victimizez:))) Cea de-a doua secventa: "dansează printre lucrurile tale stai în genunchi să-i ferești tălpile să nu se rănească de scaune de scrisori de zidurile toate de...", in registru mundan, imi confirma ca exista o lagatura intre "ana celor 100 de zile" si "anna celor 1000 de zile". Stii, dupa ce Hernic al 8-lea a decapitat-o pe doamna Boleyn, castelul iubirii lor a inceput sa fie bantuit de un spectru tinandu-si capul in mana. In registru initiatic, ceea ce bantuie spiritul este nevoia de a regasi lumina pe care sufletul a cunoscut-o inainte sa fie alungat din rai, pentru o gustare frumoasa si vitaminizanta:) ______________ PS: *Daca editorii, ar fi interesati sa promoveze literatura adevarata, as fi descoperit textul mai devreme, dar din nefericire sunt zeci de taxte bune ignorate, in timp ce, recomandatele "intepenesc" lung timp cu poezioare. | |
| = hable con ana | tania cozianu [14.Dec.06 18:45] |
| carmen, carmen, citind ce mi-ai scris aici, am inteles inca o data ca daca as fi scriitor, as fi unul egoist. nu ma gandesc niciodata sa scriu ca sa fie pe plac cuiva. si cred ca nu in cele din urma s-ar cuveni sa las o fereastra deschisa dinspre text catre potentialul cititor. dar uite ce norocoase sunt textele mele :) ai venit si-ai gasit legatura dintre toate astea.. ana, legea numerelor pare, salul de dantela, leonidele, cele 100 de zile, the king, cele 1000 de zile, scarile reci de ciment, femeia-umbra, femeia-fara-cap. si ar mai fi ceva. femeia vine si danseaza cu ochii inchisi. in camera se afla un barbat. barbatul fereste din calea ei scaune, mese, toate obiectele de care s-ar putea lovi. nu poate, insa, indeparta zidurile, mai precis un perete anume de care femeia se loveste mereu. si inca. si inca.. despre asta nu pot sa scriu. acolo are loc decapitarea. decapitare de film mut. se vede strigatul. dar nu se aude. cumva e scena care ma trimite la almodovar si hable con ella. dar presupun ca asta trebuie vizualizat, nu scris. sau macar trait. strigatul trebuie strigat. multumesc pentru leonida, carmen si nu numai.. | |