| = calmul isteric | Tamara Zub [16.Dec.06 20:16] |
| Poem absolut remarcabil, nu pricep unde-s cei care dau stele și de ce la titlul (atât de inspirat) "expirarea bătrânului" nu lucește până acum o stea. Dar poate că până la urmă contează deliciul lecturii, momentele de suspans pe care mi le-ați oferit ("bătrânul mort se ridică de pe bălegar"!!!, "trecusem de vremea emoțiilor formatoare", "chitanța care îi dădea dreptul la înțelepciune", "tăcea și se decolora încetul cu încetul", "tot mai spălăcit și mai tânăr"). Terifiant, juvenil, grav și totodată ludic, un calm isteric. | |
| = Confirm. | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [16.Dec.06 20:30] |
| Există texte recomandate mult sub valoarea celui prezent și meritoriu. Text de meditație și reculegere. | |
| = după vorbă, după port | Mihai Robea [17.Dec.06 16:07] |
| mă zgâiesc mucalit și văd și eu că ți-a ieșit tabloul. Cu atât mai mult cu cât n-ai folosit prea multe culori: destul gri, puțin sepia, ceva mușchi, cumva realitate... Aici, suficient pentru a ieși ceva sugestiv. Iar chestia cu chitanța de înțelepciune aproape înghețată în mâna bătrânului m-a făcut să zâmbesc, m-a dat gata amical, | |
| = mulțumiri | ioan albu [17.Dec.06 17:23] |
| oameni buni, poemul pleacă de la un text al lui Gellu Naum, de altminteri celebru, "bătrânul ședea mort". el nu are legătură tematică cu ce scrie naum, are propria lui temă de tratat, propriul drum, dar trebuie înțeles oarecum în prelungirea textului naumian, la care se referă în permanență, de la care ia pentru a se referi sintagme întregi (precum cea cu chitanța),folosindu-le ca pietre în construcția unui alt edificiu. o parte din aprecierile voastre i se cuvin maestrului Naum. | |