| = au si pornit salvarea să o suie | Maria Prochipiuc [10.Jan.07 14:46] |
| Am văzut că la un moment sonetul în forma de aici a stârnit oarece nedumeriri, că nu ar urmări nu mai știu ce canoane, dar ca în orice etapa a unui lucru e bine de a se interveni cu o revitalizare a ceea ce era poate învechit (zic poate) și chiar dacă se urmăresc anumite tehnici, esențialul e să existe o anumită valoare estetică, așa cum practica vieții suferă anumite modificări, așa și o anumită specie literară mai poate fi înfrumusețată. Cred că această formă a sonetului incită la lectură, e ca un fel de unificare a sufletelor în ceva durabil. Vorbesc la general referitor la sonetul de față, fiindcă dacă aș lua vers cu vers, iar mi-ai spune că nu merită să stau atâta, eu zic că merita, dacă nu pentru alții cel mai mult pentru mine. Poate aș fi dură așa cum sunt cuvintele folosite în acest poem. Altă dată. Aprecierea mea pentru ceea ce faci. De remarcat : cu tine-aș scrie piesa desfrânării de-ar fi acel ce-ar îndrăzni s-o puie cu scena toată un brăzdar de cuie | |
| = Maria | Adrian Munteanu [10.Jan.07 16:36] |
| Scriu fara diacritice, pe care nu le mai gasesc prin calculatorul meu. Dar ne intelegem noi. E foarte adevarat ca schimbarile mele stilistice sunt doar o etapa dintr-un lung proces temporal in care incerc sa-mi testez toate posibilitatile si limitele. Nu inseamna ca asupra unor segmente deja consemnate nu ma voi intoarce. Poate chiar mai repede decat s-ar astepta unii. Acum incerc sa epuizez varianta pe care o va cunoaste volumul al 3-lea de sonete. Apoi voi reveni la vechi ocupatii pe care numai trecatori grabiti si necunoscatori ai situatiei ar putea crede ca le-am abandonat sau ca nici nu au existat. Gasesc si eu intr-o asemena forma bucurii speciale, chiar daca uneori ele nu vin dintr-o concordanta cu propria mea fire. Poate tocmai de aceea. E ceva mai legat de viata reala, nu prea corespunde notiunii de "boierism', dar nici nu voi accepta vreodata sa fiu cel ce ocolesc o anume formula, numai dintr-un prost inteles sentiment de pudicitate adolescentina. Nici nu sunt cel care se incadreaza unor directive "de sus" a caror rost de redirectionare a unor stilistici personale nici nu le vad sensul, decat ca o ingradire ce poate duce, periculos, la o insiruire de notatii fara personalitate. Sa ne auzim sanatosi. Poate la Sonetul 500 pe care il voi inregistra maine. Am ajuns si la o jumatate de mie ! | |
| = Cu sau fără diacritice, eu tot te citesc! | Anda Andrieș [10.Jan.07 16:52] |
| Ca întotdeauna, eu mă simt neputincioasă în fața sonetelor tale, și, chiar dacă nu ți-am mai lăsat semne (justificata mea teamă de banal) aș vrea să ai certitudinea că te-am citit mereu. Acum am intervenit pentru că aș vrea să citești începutul sonetului astfel: "cu tine-aș scrie piesa desfrânării de-aș fi acel ce-ar îndrăzni să puie pe scena toată un brăzdar de cuie" și să-mi răspunzi (eventual) dacă nu sesizezi o mai clară logică a discursului. Cu drag, Anda La mulți ani, cel puțin cât numărul sonetului de mâine! | |
| = Anda | Adrian Munteanu [10.Jan.07 20:43] |
| Banuiam eu ca esti pe aproape. Si eu am gandit la formula pe care mi-o sugerezi si ma mai gandesc. Poate e ceva mai clara si expresiva. Intentia mea era insa sa introduc ideea altcuiva pe care il astept sa regizeze aceasta scena. Ma mai gandesc totusi. Cu drag si pe curand. Chiar daca din umbra. | |