| = Babbba - o tineretze "D" | cornel stefan ghica [10.Jan.07 22:26] |
| cred ca tineretzea reprezinta "meterialul" din care se constuieste (se cladeshte) "casa" numita OM (o constructzie "la roshu" - as spune). maturitatea are puterea de a-l amenaja pe OM, ca un arhitect de "meserie"...iar la batranetze (nu-tzi ramane decat sa) te bucuri de stabilimentul creat. (yo) fac parte dintr-o generatzie care nu-shi mai doreshte (cred) sa treaca prin "chinurile" tineretzi. pentru mine (cel putzin) este o perioada fara nicio energie. nu-mi aduc aminte sa fi fost (atat de) tanar, incat sa-mi doresc energii (prea) mari. insa... cu optimismul (chiar) mi-o placut. (parca) eram mai optimist (atunci)...sau (mai) naiv - orucum din punctul asta de vedere pot spune un "da" ... cu juma' de gura. un eseu reushit, fain. felicitari cu stima, blueboy | |
| = și tinerețea se maturizează, nu-i așa? | Corneliu Traian Atanasiu [11.Jan.07 18:08] |
Îmi place să ești interesat de teme majore, chiar dacă titlul Să fii și să rămâi tânăr e o artă pare să fie grevat unor prejudecăți fără vîrstă. Fiecare individ trece prin toate vîrstele (dacă le mai apucă) și nu este deci tînăr din născare ca să rămînă veșnic ca atare. E mai întîi copil și devine vrînd, nevrînd tînăr. Se pare că tinerețea este doar vîrsta cea mai rîvnită și, într-un fel, vîrsta adoptivă a vremurilor noastre. În alte timpuri poate că avea cotă maturitatea sau chiar înțeleapta bătrînețe (pe care extrem de puțini oameni o apucau). Și eu am să pun la bătaie în cele ce vor urma mai degrabă o anume experiență personală de viață. Tinerețea este în primul rînd o vîrstă nu a întîmplării, ci a asumării. Tuturor li se întîmplă, dar puțini riscă să o adopte ca o vîrstă care trebuie dusă pînă la maturizarea ei. Spun asta pentru că m-ar apuca lehamitea dacă cineva m-ar întreba dacă aș mai vrea să fiu tînăr cum am fost odată sau dacă aș vrea să fiu tînăr așa cum îi văd cu stupoare (și nu mă feresc s-o spun, cu scîrbă) pe cvasi-majoritatea tinerilor de azi. Iar tinerețea aceea de consum, tinerețea fardată a femeii fără vîrstă (care vrea să fie la fel de la 15 la 80 de ani), mi se pare chiar o culme a superficialității și suficienței. De aceea, cred că, în loc de a ezita între tinerețea fizică și spirituală, e mai bine să mizăm pe o anume vitalitate, pe o tinerețe existențială care, pe măsură ce oricum pierde din potențialul biologic (deși se străduiește să-l mențină la cote ridicate), deschide mereu alte orizonturi acelei tinereți perpetue care este dorința de inițiere, de mereu alte începuturi și debuturi. Ai dreptate deci să consideri că esențialul în a te percepe (căci aici contează mai puțin cum te percep ceilalți) tînăr este un anume factor energetic, ceea ce eu aș numi tonusul vital sau chiar prospețimea existențială. Energia și candoarea (asta e experiența mea) îți vin din generozitatea cu care te dedici unor activități noi și personale. Activități fără cotă pe piață, fără foloase pecuniare și prestigii oficiale. Dar deosebit de eficace în a-ți împrospăta izvoarele de energie vitală. Ar mai fi un mic adaos. A face aceste lucruri înseamnă de fapt a te bucura de viață și, chiar fără să vrei, a ajunge în compania celor ce sînt tineri ca și tine (cronologic sau ba) pentru că manifestă aceeași energie debordantă și se simt împliniți trăind prezentul fără să se gîndească la viitor. Și în consecință se simt recunoscători vieții pur și simplu. Poate că ăsta-i optimismul tinereții mature. (În tinerețe, recunosc, am fost extrem de pesimist, și nici măcar vreun pesimist robust.) | |
| = Corneliu Traian Atanasiu | Ghejan Andrei [11.Jan.07 19:24] |
| Asta da punct de vedere. Lasand la o parte surpriza si placerea de a va revedea in pagina mea, remarc obiectiv o nota care desi o doriti personalizata, o disting absolut impartiala, ceea ce o face cu atat mai valoroasa: "A face aceste lucruri înseamnă de fapt a te bucura de viață și, chiar fără să vrei, a ajunge în compania celor ce sînt tineri ca și tine (cronologic sau ba) pentru că manifestă aceeași energie debordantă și se simt împliniți trăind prezentul fără să se gîndească la viitor.", exact pe fundalul: "tînăr este un anume factor energetic, ceea ce eu aș numi tonusul vital sau chiar prospețimea existențială. Energia și candoarea (asta e experiența mea) îți vin din generozitatea cu care te dedici unor activități noi și personale". Trebuie sa recunosc, abordarea asta, realista si obiectiva, a bucuriei de a trai momentul, gustand din plin micile sau marile oferte, este un element definitoriu pentru tinerete si nu exclude nici maturitatea, nici responsabilitatea, functie de capacitatea fiecaruia, iar mie mi-a scapat. In fond, care e rolul unui eseu? Unul arunca "nada", iar "pestii":) cei mari o apuca si intind firul cat se poate. Sa indraznesc sa sper ca nu voi fi tras in adancuri? Infinite aprecieri | |