| = "de oriunde ai fi să-mi fii eu" | Constantin Codreanu [12.Jan.07 14:58] |
| Un cântec ploios de femeie alergând prin zorii ploilor ce nu se mai satură să numere marginile de suflet rămase în urma șoaptelor îngropate în zâmbete înlăcrimate ale ultimului cuvînt -fantasmă. Remarc jocul din final "de oriunde ai fi să-mi fii eu" Cu drag, Constantin | |
| = picură visele mele desculțe | Maria Prochipiuc [16.Jan.07 10:42] |
| Constantin- oprirea ta asupra acestui poem e un lucru important pentru mine, înseamnă că măcar un cititor a vibrat la versurile mele, ai trecut prin poem și ai lăsat firul acela roșu. Mulțumesc! | |
| = vis rasfatat | lucian sturzu [31.Jan.07 18:14] |
| La margine de vis descult cantul acesta de femeie lorelei rasfata in amurguri si curcubeu de nopti cu soapte si zambete cu lacrimi si impietriri de ploi tarzii si soare. La margine de suflet prin vremuri si adancuri de-as fi argonautul din fantasma clipelor involburate n-as atarna nici dincolo de soapte nici dincolo de zori ca ultimul cuvant lucian | |
| = înaintea amurgului zilei | Maria Prochipiuc [22.Feb.07 17:04] |
| Lucian- e bine când mai revii printre texte, descoperi că ai cititori despre care nu ai fost anunțat, îmi place că ai definit anumite momente ale poemului, dar spuse în așa fel încât dă mai multă frumusețe și candoar epoemului îți mulțumesc pentru acest lucru | |
| = de ghemuire | lucian sturzu [30.Oct.07 11:47] |
| Asa se-ajunge mai adanc la sufletul/sufletelul omului/oamei din povestea ce ne sta in cale, alaturi sau in fata celui/celei spuse sau expuse aici, Maria. Si, eu sunt cel ce multumeste pentru asta. Eu ma infrupt aici, acum din rastignirea ta. Ma-nghesui uneori, ma ghemuiesc, dau buzna. Nimic nu-i nici mai cald, nici mai inalt. | |