| = zidind din aripi Cerul in lacrimi | cornel stefan ghica [13.Jan.07 16:07] |
| aproape de Ingerul care (re)nashte, oriunde, singuratatzi zidite-ntre oamenii ramashi sa mai spere (in lacrimi) un zbor cu aripi divine. o imagine deosebita. fain. cu stima, blueboy | |
| = parere | carmen mihaela visalon [13.Jan.07 19:03] |
| Pentru mine poezia on line este un fel de drog. Ori de cate ori, simt ca obtuzitatea imi da tarcoale, incep sa caut o formula de evadare. Uneori, gasesc poezii ferestra. Este si cazul de fata. Si chiar daca, "clopotele umerilor/ sangerand de singuratate" mi se pare o pseudo-metafora, deci un viciu poetic restul poemului este suficient de pur ca sa o salveze, asa cu "Gratia" a salvat biserca lui Manole. | |
| = Pecetea elitei | Nicolae N.Negulescu [14.Jan.07 12:31] |
| De unde, in proiectia Verbului tau-fratioare, se vede pecetea elitei harice... Multumiri, Cornel Stefan Ghica. Imbratisari, N.N.Negulescu | |
| = O "parere" idoielnica | Nicolae N.Negulescu [14.Jan.07 12:40] |
| Stimata Carmen Mihaela Visalon, Am receptat proiectia d-tale mentala si confirm - ce e drept,(tonul) si titlul generic "parelnic". Asadar, o "parere" este sortita esecului. Ea nu defineste conceptul "Ratiunii pure" (vezi Kant!). Adica, "parerea", nu contureaza certitudini. Cu alte cuvinte, eu prefer - si admit, verbul luminos; judecati profunde dar bine fundamentate pe scala valorica. Trimiterea metaforei cu incarcatura transcedentala in exilul "pseudo / metaforic" devine act caraghios... Poetul autentic a fost, a fiintat si a ramas ctitor, desavarsitor de act creator cosmic in Poem. Domnia voastra, ati "auzit" doar, ecopul poetic - dar si din acela, fragmentar. Netraind in Rai si la temperatura Raiului, ajungi la o dureroasa stare parelnica. In fine, intr-o vreme terestra, v-am rasfatat provocarile. Acum, "parerea" dvs. indoielnica ma uimeste... Cu bine, N.N.Negulescu | |
| = percizari importante | carmen mihaela visalon [14.Jan.07 12:59] |
| Recunosc ca parerile mele sunt indoielnice asa cum recunosc ca ceea ce am scris in comentariul de mai sus era majoritar o lauda si nu o critica. Mai recunosc si ca "citirea mea" nu au fundametare filozofica si ca experientele mistice imi sunt straine. Eu, "empatizez" sau nu empatizez. In cazul de fata, experienta impartasita a deschis o ferestra ducandu-ma cu gandul la Ana. In ebraica, daca nu ma insel, numele inseamna gratie. Datorita jertfei ei, Manole, a reusit sa ridice pe pamant o Manastire. Poate ar trebui sa spun ceva si despre sefiroturi, dar, din pacate timpul nu-mi este prieten. In ceea ce priveste "rasfatul" nu sunt atat de fargila pe cat par, asa ca accept critici oricat de dure. | |