| = sub picioare avem un imens țintirim | Maria Prochipiuc [24.Jan.07 15:33] |
| ohoo iată că îl descopăr pe marele anton( la stat ) altfel de cum îl știam, de câte ori nu ne întrebăm: eu pentru cine joc sau eu pentru cine sunt ceea ce sunt? Indiferent în ce registru ai scrie, sau ce tablouri ai folosi ai puterea de a le da viață și să știi, că, oricum rămân tatuajele și costumația nu are nici o importanță e doar un fel de mască. Fericiți cei ce pot gândi cu două capete, cred că misterul poemului trebuie criptat undeva între favorurile femeii cu mustăți. Interesant! | |
| = Pesimistul: mai rău nu se poate. Optimistul: ba se poate. | Dan Norea [24.Jan.07 16:03] |
| fiecare din ele ar vrea să capete favorurile femeii-ghiulea, cu mustăți (Liviu) Sentimente când erup, Cel mai greu e, pasă-mi-te, Două capete și-un trup Când vor doamne diferite. :) | |
| + one (man) show | Ioana Petcu [24.Jan.07 16:07] |
| e o tema care nu ma poate face indiferenta. crcul/actorul de circ, persoana care se rupe complet de sine pentru a intra in lumea risului. ris despre care eu am credinta ca nu e niciodata gratuit, ca e mereu mult mai profund "ancorat" (nu-mi gasesc un cuvint mai fin) in profunzimile fiintei. nu stiu daca ai vazut vreodata spectacolele de la cirque du soleil, care dincolo de faptul ca fac un teatru pericolos, aproape in afara limitelor gravitationale, au momente speciale de clauni... trecerea la nivel de idee e frumoasa la tine in text, de la descrierea "fizica": "omul cu două capete/număr de senzație în maiou și chiloți", pina la dimensiunea metafizica (spusa tot cu un suris agatat): "pentru cine iubim?/sub picioare avem un imens țintirim/cu doi ochi văd mulțimea". venit din strada, un clasic personaj tragic, claunul (derivat din commedia'dell'arte) e cel care sfideaza orice ironie. si asta e frumos exprimat aici, si la nivel prozodic, si pentru asta am acordat stea. bravissimo | |
| = oameni altfel, "cu două capete", artiștii | MA Ioan [24.Jan.07 16:30] |
| Și dacă e să vorbim de oameni altfel, "cu două capete", cum sunt artiștii, am să vă spun despre idea auzită pe la Tv, la o emisiune care-mi place, că-i garantată sută-n sută. Un artist din Cluj și-a pus în gând să fie înmormântat stând în groapă în picioare, iar în mâini să țină un steag de fier, suficient de lung ca să iasă la suprafata cam 1m. Și uite așa voi mărșălui și după moarte, spunea el. "pentru cine jucăm? pentru cine iubim? sub picioare avem un imens țintirim" Un astfel de țintirim poate ar fi mai ușor de îndurat. Noroc bun! MA | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [24.Jan.07 21:43] |
| Maria, Ioana, Ioan - poemul meu e un joc așa cum e și viața. Dacă are și dimensiuni metafizice, bravo mie! am urmărit mai multe aspecte, mai multe efecte, începînd de la un exercițiu prozodic și calambur, pînă la chestii mai profunde ținînd de dualitate. Dan, drăguță replica ta. | |
| = bine-ati venit la spectacol, boieri dumneavoastra :) | Paiu Constantin [24.Jan.07 23:40] |
| teama mi-e ca si boierii aia tot in tintirim ajung, alaturi de cei peste care s-au urcat in loje. ma intreb cine-s ei, boierii, si cine-s mortii. poezeaua asta, mai ales ultima strofa, s-ar putea sa-ntepe :D | |
| = Constantin | Liviu Nanu [25.Jan.07 00:11] |
| Constantine, nu e nicio aluzie. Cel puțin în poezia asta "boier" are alte conotații. Dar cititorul e liber să înțeleagă ce vrea, în funcție de mai multe variabile. Cum ar fi să zicem starea lui de moment, permeabilitatea/disponibilitatea la metaforă, figură de stil, simbol... | |
| = liviu | Livia Ștefan [25.Jan.07 10:50] |
| eu am senzația că e neterminat. cred că din cauza ultimului vers. oricum, textul spune multe, iar mie mi-a lăsat un gust de tristețe, ca și cum tocmai aș fi aplaudat rânjetul clovnilor. știi, paiațele sunt slăbiciunea mea... îmi aduc aminte de o seară cu ploaie torențială, cu pantofi roșii de lac, de mâna tatălui meu... în fine, nu mai contează acum, o dau deja în personale. deci, parcă ar mai merge o strofă ceva sau cere continuare:) | |
| = Livia | Liviu Nanu [25.Jan.07 16:37] |
| Liviuțo, poate că ai dreptate, dar eu cred că și lucrările neterminate au farmecul lor, uneori chiar sînt mai interesante (nu e cazul de față, desigur), îl lasă pe cititor/privitor să termine. Vizita ta m-a binedispus, mi te imaginez rîzînd pe sub pistrui. | |
| = [ * ] cap la cap își scoate ochii | Vasile Munteanu [26.Jan.07 12:32] |
„Bulgări de abur căzut Zac după gard și pe case. Trece un circ cunoscut, Leneș, pe străzi somnoroase. Grea, pardoseala de lut Mîngîie tălpi lipicioase. Hai să ieșim din trecut Sus, în grădina cu oase.Tremură-n semn de salut Plopul cu frunze lucioase. Uite bănuțul pierdut Jos, pe sub bancă, la șase.” (Leonid Dimov) haute-couture avec Liviu Nanu, într-o dificilă bivalență semantică a adecvării expresiei la „simțire”; posibil să mă înșel, dar, într-o astfel de abordare, ce este spus se subordonează semiotic sensurilor implicite, inexprimabile, intraductibile într-un limbaj impropriu, „altern”; litera textului este, prin urmare, o infirmitate, zbuciumul mâinilor unui mut care dorește cu disperare să își strige spiritul, consumat, din nefericire, totdeuna la nivelul „imaginii” și al „imaginarului”; este real ceea ce nu putem vedea și suntem aceia ce nu putem fi văzuți. același, | |
| = pentru cine trag clopotele Mitica? | serban georgescu? [26.Jan.07 13:22] |
| Liviu, asa cum spuneam, este real ceea ce nu putem vedea și suntem aceia ce nu putem fi văzuți. sau, cum spunea colegul nostru domn Peia, citez: "Ha Ha Ha Ha Ha Ha" am incheiat citatul. | |
| = Ted, Șerban | Liviu Nanu [26.Jan.07 20:08] |
| Ted, m-ai dai gata cu comentariul tău, îmi umbrești ireparabil creația și efortul liric :) Șerban, ai ales un citat bun. | |
| = Misto! | Traian Calin Uba [29.Jan.07 23:23] |
| Mișto! Cred că Livia Ștefan simte corect absența finalului corespunzător. Poate că dacă ai pune versul 2 din ultima strofă în locul versului 4 din aceeași strofă (si versul patru in locul versului 2), ai obține un final de poezie mai puternic. Pe lângă asta, fiecare strofă ar oferi o alta modalitate de a rima, deci o varietate, o aerisire si o deschidere spre ludic in privinta constructiei... | |
| = Traian | Liviu Nanu [30.Jan.07 00:37] |
| Traian, am gîndit și pe urmă am tot gîndit, apoi am mai reflectat nițel, după care neapărat am și cugetat și am ajuns la concluzia că s-ar putea să ai dreptate. Mulțumesc pentru sugestie, mi-am amintit că m-am mai jucat cu prozodia într-o poezie mai veche "melancolie". | |
| = marketing deficitar | Adrian Firica [01.Feb.07 15:38] |
| am a aduce un minim reproș textului: femeia-ghiulea e descrisă vag. o pereche de aripioare ar fi adus poemului tensiunea pericolului molimei aviare. pulpițele ar fi designat pulsiunile erotice, premergătoare actului sexual. un piept dezosat ar fi umplut afișul publicitar. | |
| = Adrian | Liviu Nanu [14.Jan.08 10:14] |
| Adrian, te anunț că între timp studiez marketingul, cînd voi ajunge la marketing poetic, am să te anunț și am să scriu o poezie frumoasă-frumoasă, adică pentru gustul mataHAle. Una despre femeia ghiulea cu aripioare și piept dezosat, am reținut. | |