| = Magda, | Corneliu Traian Atanasiu [13.Feb.07 08:50] |
mă bucur că poemele tale, excelente, sînt o dovadă că se poate scrie în acel spirit venit parcă de departe, dar care ți-a devenit intim, dacă sufletul tău este bine acordat. Combini, cum e firesc într-o tanka, imagini sobre și emoții reținute. Forța versurilor stă în acea implozie subînțeleasă, abia vizibilă într-un palpit discret. În tăcerea pe care ele o induc pentru a prelungi contemplarea. O tăietură perfectă între cele două părți, marcînd acea diferență pe care cititorul trebuie să o îmblînzească, să o integreze armonic. O poezie care te domolește, te cuprinde și te pătrunde, te îndeamnă să rămîi indefinit în atmosfera șovăitoare a umbrelor . | |
| = Magdalena | Cristina Rusu [13.Feb.07 14:51] |
| un trio tanka foarte bun. primul si ultimul exprima sentimentele umane iar cel din mijloc, natura. mi-au placut. felicitari, cristina | |
| = Răspunsuri | Magdalena Dale [14.Feb.07 14:15] |
| Corneliu îți mulțumesc mult. Aprecierea ta mă onorează. Lirica de inspirație niponă îmi este apropiată prin emoția reținută, tumultul sufletesc abia sugerat, totul racordat la natură pentru că și noi suntem parte din ea. Bia, mă bucur dacă ți-au plăcut. Ai dreptate cel din mijloc este foarte mult legat de natură, dar atunci când l-am scris m-am gândit la sentimente umane prin asocieri. Foarte greu pot face abstracție de ceea ce simt și din acest motiv am început să scriu mai mult poeme tanka. Este un gen mai permisiv spre deosebire de haiku care cere o austeritate mult mai mare. Îți mulțumesc pentru prezența ta în pagina mea. | |
| = voi reveni | Maria Tirenescu [16.Feb.07 20:05] |
| Magdalena, mi-ai amintit că e iarnă. Cu vremea de afară nici nu mai știu în ce anotimp suntem... Ai dreptate, tanka permite exprimarea sentimentelor. Și ție îți reușește. Am citit cu încântare, apoi am recitit. Parcă mi-a părut rău că secvența s-a încheiat. Imagini frumoase combinate cu sentimente reținute. Tăcerea spartă de zgomotul valului care izbește stânca, "vrabia stingheră/sub soarele cu dinți", "umbre șovăitoare" lângă cămin, iar liniștea e deranjată de alt zgomot:"viscolul de-afară/ne bate-n fereastră". Mi-am amintit de Bacovia... Voi reveni să recitesc și poate vei mai posta și alte poeme... Cu prietenie, Maria | |
| = Te aștept | Magdalena Dale [17.Feb.07 22:21] |
| Maria, îți mulțumesc. Pentru că ești o cunoscătoare a genului părerea ta contează mult pentru mine. Ai intuit bine. Sunt trei poeme tanka dintr-un ciclu de nouă poeme. M-am gândit că este prea lung pentru a fi postat pe site și am ales doar trei dintre ele. În mod sigur voi mai posta secvențe tanka pe site cât de curând. Te aștept cu mare interes și cu multă plăcere în pagina mea. Criticile îmi sunt și ele de folos și caut să țin cont permanent de ele, așa cum ți-am dovedit-o pe alte texte unde m-ai corectat. Cum spuneam și în alt comentariu, spiritul haiku-ului presupune în primul rând colaborare și cred că grupul nostru a dovedit că se poate. | |
| = Asta am simtit eu | Dan Constantin [27.Feb.07 11:47] |
| Poate modul meu de interpretare, starea mea de spirit este diferită de a ta, dar, iată ce am simțit eu citind această minunată secvență tanka: din primul vers am simțit aceea atmosferă rece, apăsătoare, ce te-nconjoară după o neînțelegere, ceartă, cu persoana iubită. Cufundat în amintiri întrezăresc capătul digului (drumului). Ecoul ritmic și strident al valurilor mă răscolește… Sunt aici!…sunt aici!…Subconștient întrezăresc o umbră de speranță. Dar nu-i decât o umbră pe zidul casei. Pătrund precum o vrabie stingheră, între zidurile sub care acum ard doar sentimentele golașe. Singur voi înfrunta viscolul ce-mi bate-n fereastră. | |
| = Deja | Gelu Bogdan Marin [27.Feb.07 11:53] |
| mă roade invidia. Eu nu găsesc atîta răbdare să lucrez așa ceva. | |
| = Răspunsuri | Magdalena Dale [28.Feb.07 18:12] |
| Dan, îți mulțumesc mult! Nici nu știi cât mă bucur când constat că am reușit să transmit ceea ce am simțit când am scris. Ai dreptate. Valul izbește stânca ca o neliniște, frământarea care te cuprinde, dorința abia stăpânită de a trece peste „răceală”, sau pur și simplu emoția care te învăluie când „asculți” aerul care vibrează între două persoane. Vrabia stingheră poate să fie și speranța care mijește sub soarele care încă nu are putere să încălzească iar apoi focul din cămin cu umbre încă șovăitoare în contrast cu viscolul care bate în fereastră, viața cu vârtejul ei aspru și rece de cele mai multe ori. Gelu, îți mulțumesc. Dacă tu zici că te roade invidia pentru că nu ai răbdare, îți spun și eu că mă roade invidia pentru că răbdarea o capeți doar spre bătrânețe... | |