| = comentariu | Dana Mușat [26.Feb.07 17:20] |
| Revin pe un alt text de al tau, pentru ca afirmatiile facute off-topic, la subsolul textului meu sa fie, inca odata, demonstrate a fi nule si copilaresti. Nu incerc o abordare critica pe textul "hai" pt ca acolo unde nu exista nici macar incercare de poezie, nu are cum sa existe nici critica. Si decat sa cad in folosirea unor termeni peiorativi si, poate, deranjanti, o sa incerc sa critic(de retinut! a critica inseamna atat a aduce laude unui text bun, cat si a-l desfiinta pe unul prost) acest text. Incepem cu titlul asa-zisului poem: "Noi Doi". Oare ce vrea autorul sa reliefeze prin folosirea cuvantului Doi, cu majuscula? Din postura de lector, in care ma aflu, momentan, nu pot sa intrevad decat doua posibilitati: fie autorul a considerat ca "Doi" este un lexem de maxima importanta, care neaparat trebuie scris cu majuscula, datorita insemnatatii sale simbolistice, fie este o greseala de typo. In primul caz, se pun intrebarile: ce este atat de special in cuvantul "doi" si care ar putea fi simbolistica ascunsa, adanca a acestui lexem? Raspunsuri: nimic(pentru prima intrebare) si niciuna( pentru a doua intrebare). In legatura cu a doua presupunere, nu pot sa cred ca autorul a emis o greseala de typo in titlu! Nici nu are multe texte, astfel incat sa piarda din vedere acest "typo" din titlu. Trecem mai departe. Prima strofa. "Noi ne impartim mereu… Intre ce iubim si ce uram Intre banal si sublim In desfrau si cumpatare" Din punct de vedere subiectiv, as spune ca este atat de stupid, incat nici nu am ce comenta. Dar sa vedem din punct de vedere obiectiv. Primul vers urmat de puncte de suspensie(?!) vrea poate sa lase cititorul intr-un oarecare suspans necesar? Bine, ar fi o explicatie, dar atunci de ce se continua ideea(sau propozitia) in versurile 2 si 3("Intre ce iubim si ce uram Intre banal si sublim)? Apoi versul 4 trece in alt registru, folosind in loc de "intre"(ca doar asta presupune aceasta impartire de care vorbeste autorul in prima strofa) cuvantul "in"(?!) Probabil ca "noi" ne impartim intre chestiile alea(banal, sublim, s.a.) IN desfrau si cumpatare. dar cum putem sa realizam o actiune ca aeasta IN doua lucruri cat se poate de antitetice? Strofa2. "Si ne impartim noptile in zile Ca sa le inmultim cu doi Intre alb si negru Cand radem sau murim…" Probabil se doreste o constructie a unei dualitati. Nereusita, ci schitata si intr-un mod cat se poate de prost. O sa afirm totusi ca "sa impartim noptile in zile" suna destul de interesant. Poate, cu o urma de subiectivism, o sa spun chiar ca mi-a placut. Le inmultim cu doi..probabil pentru ca iubirea presupune aceasta legatura intre doua fiinte. Prea simplu. Dar nimic eronat aici. Alb si negru. Ok, dualitate cat se poate de demonstrabila prin probarea notorietatii. dar de ce apoi "radem sau murim"? Ca aici nu mai vad nici un fel de dualitate. "Radem" nu este antitetic, din pacate, cu "murim". Strofa3. "Ne impartim cand ne despartim Adesea numai de dragul regasirii Noi suntem noi numai pentru voi Noi suntem neimpartiti doar pentru noi…" Buuun. sa vedem: "Ne impartim cand ne despartim" (????!!!!) Asadar. Cand ne despartim, de fapt ne impartim. Din punct de vedere sinonimic, lexemele astea doua nu sunt sinonime partiale? dar iata ca vine si explicatia in versul 2. Cand ne despartim, de fapt ne impartim si facem asta doar de dragul regasirii. Pai, asa iti inveti, domnule autor, cititorii sa procedeze? Am un prieten de 4 ani. Ma sfatuiesti sa ma impart si sa ma despart de el pt ca regasirea e dulce? Sau probabil ca doar asa faci tu si cu iubita ta(?!). Revin totusi la obiectivitate. Noi suntem totusi neimpartiti, dar doar pt noi(versul 4). Si vin, evident, si puncte de suspensie, ca doar autorul a spus ceva extraordinar de profun si trebuie sa cugetam la cele relatate de el. Strofa4. "Suntem viata si sange si lumina Si avem in venele noastre ramuri verzi Ce ne cresc impartite inspre cer Sa gadile talpile lui Dumnezeu" Primul vers, patetism total. Stim toate astea, pentru Dumnezeu! Versul 2, la fel. Ramuri verzi...care-i ideea? Suntem niste fiinte biologice...DA! Ultimile doua versuri suna bine, chiar foarte bine, pacat ca sunt ultra folosite. Strofa5. "Si avem vise si cosmaruri impartite egal Pentru ca iluzia fericirii sa nu ne omoare De slabi si fragili ce suntem…" Dupa catreene, ne bagi si o strofa cu trei stihuri. Sa fie! Ma rog, suntem democratici si postmoderni, se poate. Slabii si fragilii ce sunteti..asta suna de parca v-ati aduce injurii singuri(?!) Nu te mai retin cu discutii privind substratul poeziei, sau faptul ca nu folosesti diacritice(ca, deh, nu suntem romani) sau punctuatia si asezarea cuvintelor in strofe, ca ne apuca seara si, sincer, am si alte lucruri, mult mai bune de facut. Dau un 5 poeziei asteia. Ai trecut. Respira usurat. Dar vezi ca "Hai" a picat. Ii ofer un 2 cu toata inima. pentru eventualele intrebari sau injuraturi, astept un off-topic.:) P.S. daca am greseli de typo, sa ma ierti, am scris rapid tot comentariul. Oricum, in titlul sau, nu am sigur typo. Toate cele bune! | |