| = Iubirea vorbeste prin necuvinte | razvan rachieriu [07.Mar.07 10:47] |
| Iubirea desfăcută în simboluri vorbește patetic prin “necuvinte”, poleind “limpezimea vârstei” cu luciditate. Iubitul este transfigurat într-un “vânt de seară” ce acoperă cu umbre delicate de miresme o inimă în care încap poeziile, sinele tău și lumea. | |
| = în mine odrăslesc poeme fără rimă | Maria Prochipiuc [07.Mar.07 15:13] |
| Răzvan- Iubirea poartă însemnele unei multitudini de manifestări, a vorbi prin necuvinte, e ceva misterios, ceva ce pătrunde dincolo de ființa noastră o face să vibreze, privești cu ochii mari, vizualizezi timpul, te miri nu-ți vine să crezi și nu ai altă soluție decât să te mistui în tăcere…cam așa văd eu ceea ce am scris aici!… și cine știe poate Cu vântul cel de seară se vor liniști lucrurile | |