Comentariile membrilor:

 =  nu spun decât atât:
ioan peia
[30.Mar.07 10:52]
pentru mine, biet analfabet de pe-aci, din găcoacea mea de simțire, nichita este chintesența poeziei, iar el - un poet total. argumentele lui x și y, legate de nu știu ce tip de circumstanțe petrecute în regimul comunist, nu mă interesează. eu citesc o operă, iar nu un om. fac această disociere și poezia lui nichita este, mai întâi, un univers și, mai apoi, o sumă de delicte omenești pe care numai dumnezeu le poate amenda.
cât privește validitatea ei... cine are cântarul ăla superfin care să spună, fără urmă de dubiu, cât de grea este o operă și cât de valoroasă? nimeni.
cei ce vor să-l desființeze nu au altceva mai bun de făcut.
iar exemplul cu versuri calificate drept "stupizenii savante", este chiar el o stupizenie de acest gen. nichita avea darul de a face să vibreze cu totul special până și o singură vocală. versurile calificate astfel nu-s deloc stupizenii, ci un joc elegant al unei mărci poetice: marca nichita stănescu.


 =  reglări de conturi cu ajutorul literaturii
Costin Tanasescu
[10.Dec.18 14:27]
ă, să nu-l confundăm pe Nichita cu Dumnezeu, nici lui nu i-ar fi plăcut asta... Mi se pare absolut absurd să nu respecți opinia unui poet despre opera lui Nichita. Mai ales că aceasta este argumentată. Poți fi sau nu de acord cu ea dar de aici până la a te exprima în felul :"...iar exemplul cu versuri calificate drept "stupizenii savante", este chiar el o stupizenie de acest gen..." este mare distanță. Te știam un om educat, chiar manierat, Peia.
Sile, te distrezi, nu? :) Ție nu ți-e frică de Dumnezeu? Că tot te dai frate cu El... Nasol.

 =  Povestea merge mai departe!
Andrei Novac
[30.Mar.07 11:23]
Cunoaștem, frustrările și disperarea unora, este păcat că nu o să le treacă niciodată, astfel nu vor putea să se bucure de fascinanta poezie a lui Nichita, eu îi privesc cu o compasiune teribilă și deplâng răutatea lor fără margini.
De lovit, pe Nichita, nu îl mai poate lovit, de mizeria și mocirla de azi.

 =  corectura
Andrei Novac
[30.Mar.07 11:26]
Ultima propazitie era:De lovit Nichita nu poate sa fie lovit de mizeria si mocirla de azi.

 =  uimiri
Valeria Manta Taicutu
[30.Mar.07 11:33]
Nu știu cine este Virgil Diaconu și nici nu vreau să știu. E limpede că judecă omul, nu opera, iar, din trimiterile pe care le face la anumiți poeți sufocați și nelăsați să scrie de ploieștean și de regimul comunist, rezultă că putem linistiți să urmăm îndemnul lui Cristian Tudor Popescu și să ardem întrega operă stănesciană. După ce terminăm cu Stănescu și cu „versurile lui penibile”, precum și cu hectarele de cronici care i-au fost dedicate, putem continua epurările pe criterii politice: îl ardem pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Marin Sorescu, pe D. R. Popescu... Pe Eminescu nu? Că și el are ceva scris despre proletari...

 =  citat
Andrei Novac
[30.Mar.07 11:34]
"Să îi lăsăm pe critici să atace, că oricum nu au altceva mai bun de făcut." Nichita Stănescu

 =  falsa problema a omului de litere "comunist" sau "informator"
Cristina Pop
[30.Mar.07 13:42]
La mare moda subiectul literatului "comunist infocat", "Informator" si altele de genul asta:( N-ar trebui sa conteze viata personala a scriitorului in evaluarea artei sale. Un gunoi social ar purtea sa scrie cea mai buna proza din lume... NU CA S-AR APLICA IN CAZUL LUI NICHITA!! Cine incearca sa-l murdareasca pe Nichita nu face altceva decat sa se murdareasca pe sine. Numai ca multi s-au saturat de puerila interpretare a operei in functie de viata autorului... S-a mai incercat cu o suta si ceva de ani in urma si nu a functionat, ce-ar fi sa incepem iar sa urmarim autorii pe strada si sa le comentam scriitura in functie de masa de pranz?:)

 =  să fim serioși
florin caragiu
[30.Mar.07 14:21]
încercarea de critică de mai sus mi se pare demagogică, lipsită de detașarea proprie unui demers profesionist, urmărind mai degrabă o politică de desființare a valorilor culturii române. Este șchioapă de ambele picioare, atât în ce privește viața cât și opera poetului, criticul asumând o ideologie revanșardă până la a acuza paiul din ochiul poetului uitând de bârna propriei lipse de acord fin, de măsură și discernământ în evaluarea unui context complex. Criticul își asumă o voce afectată, lipsită de substanță, grăbită să pună ștampile... orice demers critic cu pretenții atât de ample se realizează prin dezbaterea unor exemplificări pe text... ceea ce prea puțin face autorul articolului a cărui singură preocupare pare a fi să manipuleze conștiințe prin punere de ștampile. Singurul exemplu dat din textele poetului nu mi se pare deloc elocvent, dat fiind că marii poeți întotdeuna au experimentat atât la nivelul formei cât și al ideilor, și ideile apar în artă ades ca reflectare a mișcării formelor. Să nu uităm că Nichita Stănescu este un poet apreciat pe plan mondial, valoarea sa fiind certificată și de recunoașterea internațională. Ceea ce cred eu este că acestor critici ai lui Nichita lipsiți de măsura decenței le lipsește pe de o parte un instrument hermeneutic adecvat spre a accede în universul său poetic, iar pe de alta au din păcate acel duh de scandal care vădește o beție a dării în spectacol, a urcării facile pe podiunul mediatizării, improprie unui demers cu adevărat onest, științific. Critici de acest gen cu fervoare sectară au viață scurtă.

 =  erata
florin caragiu
[30.Mar.07 14:25]
"podiumul mediatizării", "criticile de acest gen".

 =  despre sfaturi numai de bine
Anca Anghel Novac
[30.Mar.07 16:38]
Acum sa fim seriosi si realisti. In orice regim, orice sistem si orice organizatie daca nu te faci placut nimeni nu se uita la tine. Si daca vrei neaparat sa fi martorul propriei recunoasteri cat inca mai esti in viata, daca exista acest orgoliu si neastampar in tine, atunci faci in asa fel incat sa te “vada” lumea. Lucrurile se petrec la fel si acum.

Oamenii care s-a evidentiat pe vremea regimului comunist au facut niste compromisuri.
Sunt convinsa ca si Nichita, Sorescu, Ana Blandiana, chiar si Doinas si alti literati care ne erau noua cunoscuti au facut compromisuri pentru aceasta recunoastere. Pentru ca daca erau “ curati” nu ar fi fost acceptati de regim sau ar fi fost izolati/inchisi. Asta nu inseamna ca s-au facut cunoscuti numai gratie Partidului Comunist. Opera lor e importanta si multi dintre noi il iubim pe Nichita pur si simplu. Adica per se.

Nu e bine sa te folosesti de politic atunci cand vrei sa desfiintezi un scriitor care straluceste cu ochii inchisi.

Ion Caraion il ataca pe Nichita ? Ok. Cititi-l pe Ion Caraion si pe Nichita in paralel si o sa vedeti ca sunt doi autori buni dar incompatibili.

De care va place mai mult ? De Labis sau de Nichita ? Au fost in aceeasi clasa. Au avut destine diferite, personalitati diferite, dar valoare a operei comparabila.

Eu cred ca pe noi cititorii ar trebui sa ne bucure varietatea si sa nu luam mot-a-mot cele spuse de un critic literar. Critica literara ar trebui sa fie ca un fel de sfat. Sfatul criticului precum exista sfatul medicului. Il urmezi sau nu. Cand acest sfat e agresiv, manipulator chiar, devine suspect.

Nu e corect sa spui “ Nu-mi place de tine pentru ca te-ai compromis” pentru ca n-am trait in perioada aceea sa punem in balanta lehamitea ambelor situatii.
Pentru ca eu cred ca in ambele situatii te incerca o groaznica lehamite, daca erai un om normal. Patat sau nepatat, compromis sau necompromis, fugit sau ramas in ansamblu anormalitatea regimului atingea pe fiecare asa precum in zilele noastre mizeria morala atinge pe fiecare indiferent de situatia materiala.
Decat un Nichita inchis mai bine unul compromis. Nu credeti ?

“ ea era frumoasa ca umbra unei idei”
...

Aham...

 =  Răspund lui Costin:
ioan peia
[30.Mar.07 18:09]
Aflu că Virgil Diaconu este piteștean și că, pare-mi-se, ai fi și tu membru al unei confrerii care vă reunește pe criterii de amicalitate. Îneleg, deci, de ce te-ai atacat așa.
Problema, în ceea ce mă privește, însă, stă astfel: puțin îmi pasă cine face aprecieri negative la adresa poeziei cu numele Nichita. Mai mult, chiar: puțin îmi pasă că a existat un om pe nume Nichita Stănescu, poet, care a făcut nu știu ce compromisuri cu regimul comunist. Eu judec ceeea ce am în față și poartă numele de poezie. Și judecata mea, subiectivă fiind, evident, are aceeași îndreptățire de a fi luată în seamă, întocmai ca și a aceluia sau a celora ce judecă pe invers. Ar fi trebuit să tac? Sau să judec, spre pildă, o poezie după numărul de la pantof a celui care a scris-o? Atunci, dacă e să judec după asta, cel mai mare poet a fost fotbalistul Nesskens, pentru că purta 47. Și de ce adică aș fi „nemaniarat” și „needucat” dacă găsesc, la rândul meu, că mi se pare o stupizenie ca cineva să califice niște versuri – indiferent ale cui ar fi –niște „stupizenii savante”? Adică : eu aș fi „needucat” dacă aș face asta, pe când cel ce rostește o astfel de sentență înaintea mea, este extrem de „manierat”?!! Contradicția logică este prea evidentă ca să mai insist asupra ei.
Dar dacă ar trebui să căutăm, până la urmă, paiul din ochiul altora, oare ce surprize am avea? Eu am fost și sunt un anticomunist convins. Dar nu numai împotriva comunismului sunt. Comunismul a fost o nenorocire, inevitabilă istoric, probabil, pentru o parte a omenirii. Așa cum a fost, poate, la scară mai mică, Noaptea Sf. Bartolomeu. Și câte altele. Da. Și câte altele, chiar și prezente. Dar se întâmplă că în această lumea, - fostă, prezentă și viitoare – mai mult mizerabilă decât acceptabilă, ei bine, se întâmplă că, în anumite clipe de grație, anumiți oameni, numiți poeți, se sublimizează. Și transmit și altora această stare. Chiar dacă ei, în calitate de indicizi comuni, să zicem, nu sunt nici îngeri, dar nici cine știe ce ticăloși. Sunt și ei niște oameni ca toți oamenii, în clipele lor de banalitate. Atunci fac lucruri pe care unii le văd ca fiind condamnabile. Nu există nici o garanție că aceia care fac pe juzii sunt niște sfinți. O, doamne, nicidecum! - dar le place să creadă că ei ar fi atât de incoruptibili, încât și Dumnezeu i-ar avansa drept adjuncți în rai. Mă întreb ce ar fi făcut un contestatar din aceștia inflexibili dacă ar fi fost în locul omului Nichita. Nu există nici o garanție că l-ar fi poditit demnitatea umană pe nas și ar fi refuzat cu vehemență compromisurile minore de fiecare om și de fiecare zi. Unii sunt viteji ca zmeii, până-i prind de urechi zeii, și atunci să vezi scenetă ridicolă de lașitate. Dar să n-o mai lungesc. Adevărul e că a judeca poezia cu numele Nichita sub tăișul acestui criteriu, înseamnă a te face de râs în mod copios. Ori, discursul de mai sus are, în mod exclusiv acest criteriu drept instrument de evaluare.
Cam asta e.


 =  sunt câteva erate...
ioan peia
[30.Mar.07 18:16]
...asupra cărora nu insist, pentru că se va pricepe că e de vină atenția mea nesupravegheată!
îmi cer doar scuze.

 =  re Ioan
Costin Tanasescu
[30.Mar.07 18:23]
pe mine nu m-a atacat altceva decât modul în care ai răspuns. Putea și dracul să scrie acest eseu, să nu amestec lucrurile. Mi se pare normal ca să fie o avalanșă pro Nichita. Dar mi se pare la fel de normal ca orice ar fi el Diaconu, Grigurcu, Tudor Popescu, atâta timp cât există o limită în limbaj, să își exprime opinia. Mă indoiesc că tu ai fi acela care nu tolerează. De aceea am și intervenit, un poet de calibru tău mă dezamăgește să răspundă așa unui poet tot de calibru.
cam aici închei.

 =  costin,
ioan peia
[30.Mar.07 18:45]
Nu știu ce-i atât de greu de înțeles?! Eu am o anume viziune despre poezia cu numele Nichita Stănescu - accentuez: poezia CU NUMELE NICHITA STÃNESCU. Aceasta însemnând că eu fac abstracție de orice altceva. Ori, atunci când cineva vine și-mi jignește această viziune, calificând-o, implicit, drept stupizenie savantă, eu nu pot decât să răspund cu aceeași monedă unui text cu numele Virgil Diaconu. Despre persoana Virgil Diaconu, care este, desigur, la fel de comună ca și ceea poetului Nichita Stănescu, ei bine, despre acea persoană nu mi-am exprimat și nu-mi voi exprima nici o opinie, din moment ce nu o cunosc. Căci, nu-i așa? prieteniile-s prietenii, inamicițiile - inamiciții, iar judecățile de valoare - o cu totul altă poveste.

 =  se pare
Costin Tanasescu
[30.Mar.07 19:16]
că am citit în grabă comm-ul tău. îmi cer scuze eu sunt cel care a greșit. și totuși, "al unei confrerii care vă reunește pe criterii de amicalitate" nu e chiar așa. :) la "cafenea" vine oricine iubește poezia. :)
ai putea să vii și tu într-o zi.
k.

 =  compromis involuntar
dumitru cioaca-genuneanu
[30.Mar.07 19:22]
Sunt convinsa ca si Nichita, Sorescu, Ana Blandiana, chiar si Doinas si alti literati care ne erau noua cunoscuti au facut compromisuri pentru aceasta recunoastere. Pentru ca daca erau “ curati” nu ar fi fost acceptati de regim sau ar fi fost izolati/inchisi.
(Anca Anghel Novac)

Anca, o facusi de oaie
ca singurul compromis
al lui Doinas, mi s-a zis,
este c-a... fost la parnaie!

p.s.
Draga Anca
Doinas a fost arestat dupa evenimentele din Ungaria, (nu imi amintesc cu precizie anul arestarii) si a facut cel putin un an de puscarie sub invinuirea ca nu a fi denuntat pe alti intelectuali cu care avusese contacte.
Cu prietenie
Genu

 =  genu
Anca Anghel Novac
[30.Mar.07 20:07]
Draga Genu. Doinas o fi fost arestat dar prin faptul ca reusise la un moment dat sa apara in manuale altaturi de Nichita si Sorescu ar trebui sa-ti idea de gandit ca probabil a existat un compromis.

Ma intreb de ce nu s-a auzit de altii care au fost arestati si niciodata reabilitati pana la nivelul recunoasterii. De exemplu ...Ovidiu Cotrus.

PS: Lasa, nu-mi mai raspunde.

 =  ...
Paul Bogdan
[30.Mar.07 22:23]
Sile, Virgil Diaconu are cont pe acest site. Dacă ar fi vrut să publice aici acest text sunt convins că ar fi făcut-o.
Sper ca autorul să aprecieze pozitiv gestul tău și să nu avem probleme.

 =  dragă frate Paul Bogdan
florian stoian -silișteanu
[31.Mar.07 01:24]
Dragă frate! Sunt ușor dezamăgit fiindcă acest demers de viață a găsit sfârșitul atăt de repede.Virgil Diaconu are cont dar el dacă nu te superi nu a scris de mama lui de copilăria lui de viața lui la cere nu avem îngăduință și pentru care purtăm respect.După cum ai observat nu am strigat la Virgil punând cuvinete nepotrivite.Amicul Virgil Diaconu care odată a împărțit slană și țuică ospețind scrie despre lumea poeziei a lui Nichita Stănescu.Deci bag seamă că aici nu de contul și viața lui se găsește citire ci despre a noastră.Că nu are curajul nu mă miră.ca el și alții scotocind în umbră am mai văzut.Articolul semnat de virgil este publicat într-un ziar în Argeșul în suplimentul literar Săgetătorul. Deci dacă în lumină a ieșit ziarul atunci și cuvântul.Nici pe vremea președintelui Ceaușescu nu am întâlnit astfel de temere de ușoară înapoi deșteptare.Am fost liber fiindcă așa m-am născut dar am avut și cred că mai am încă puterea de a mă arăta.Ce greșeașă este în demersul meu care aduce în față un articol dintr-un ziar? Oare nu sunt atâtea pe site? Sunt întristat și cred că nu singurul.Cum am mai spus Nichita nu are nevoie de apărare.Tu frate Pan încerci o înțelepciune.Nu mă las purtat mai departe dar mă arăt cu durere și ușor vlăguit de încetineala aceasta. Mai mereu la gâtul celor puternici au sărit nefericiții neîmpliniții.Nici-o putere din lume nu adună lângă ea pe cel slab pe cel netalentat pe cel neterminat ci numai pe acela care are lumină are ce pune pe masă.de asta frate pan nu stau pe gânduri și nu pup mâna care lovește ba de pot o prind și o răsucesc la spatele întunericului ca nu cumva să lovească din nou pe aproapele. E rușinoes și nedrept ce s-a întâmplat cu ascunderea acestui articol în pagina de autor.Cel puțin știu că mi-am făcut datoria că m-am purtat ca un bărbat și nu ca un fel de plantă de buruiană ce primește soarele pe ascuns ce fură din roua dimineții pasul care calcă apăsat la drum.Aceasta este o scrisoare deschisă prinsă în inimă și în spirit de libertate ca un îndemn.

 =  Nu mor caii cand vor cainii
Giurcă ADRIANA
[31.Mar.07 13:29]
Eu o sa mai spun foarte putin . Ce a fost de spus in apararea lui Nichita a fost de scris.
Nichita este poezie. Recunoscuta universal, pe de alta parte. Premiata universal. Nichita este poetul despre care nu poti spune " a fost". Pentru ca el mereu ESTE.
Si încă spune : " Nu ne putem trage de șireturi, fiindcă eu ma port desculț!"

 =  de ziua lui...
Victoria Drăgan
[31.Mar.07 15:47]
"Atâta să nu uitați:
că el a fost om viu
viu
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui,-
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.

Atât să nu uitați,-
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei cele de taină.

Atât să uitați! Numai atât,-
că el a trăit
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!"

Întradevăr, cum bine a zis Adriana Giurcă, "EL mereu ESTE"

 =  R U Ș I N E
florian stoian -silișteanu
[31.Mar.07 20:49]
31 martie.Am fost la Ploiești acasă la Nichita spun acasa lui cu ziduri fiincă ea cea mare încăperea în care locuiește e lumea. Sute de oameni au auzit și văzut actul de deces semnat de Virgil Diaconu. Materialul a mai apărut pe undeva prin altă revistă. Am dus cu mine și am scăpat de acest articol.L-a înghițit imediat lumea. Mulți au zis dar cine este acesta virgil că nu am auzit de el. Iar eu am spus cred că este om bun deși ușor mi-ar fi fost să zic este cel pe care îl ucid. Deci dacă ziarul și revista în care....atunci de ce această reținere de a ascunde materialul și mai cu seamă scrisoarea deschisă către fratele Paul Bogdan.Păi sunteți și aici mă refer desigur la unii sunteți mai criminali și mai mizerabili det cei care au aruncat cu noroi în oamenii mari. Voi afla cu siguranță toate acestea.Negreșit și nesperat de repede.Apoi ferească Dom,nul de mănia și tăișul cuvântului Nu-i nimic ne vedem curând. Deși am văzut că deontologia obligă la asumarea unor responsabilități politicos este ca atunci când pornim spre lume informația politicos este să scriem într-un colț numele echipei.Cine ce și cum. Fiindcă ați observat orice publicație care se respectă spune cine este.Ori eu mă simt puțin cam din durere cînd văd că un puță verde sau puțoaică vede scrisoarea și o ține la verificat chipurile iată acum se fac 40 peste de ore. Vom discuta curând despre toate acestea pe absolut toate căile. E rușinos ce face o parte dintre acești editori. Scrisoarea și comentariile plus celelalte le voi începe a publica și în revistă. De această dată dragă frate Pan te asigur de admirație și îmbrățișare așa ca și data trecută și cea de mâine.Fiindcă sunt sigur că nu faci parte dintre mimoze.

 =  .
Paul Bogdan
[01.Apr.07 07:49]
Extraveral, frate Sile! Extraveral dar cu apă.

 =  adriana giurcă
florian stoian -silișteanu
[06.Apr.07 03:37]

adriana
dacă erai atentă observai....nichita nu are nevoie de apărare...în fine
victoria
fie
frate Paul
.....dacă așa crezi așa simți.....așa un răspuns și o atitudine dacă doar atât înseamnă.....tac

 =  mai sa fie
Adriana Ta
[06.Apr.07 15:25]
tu nu esti atent, poet silistean. Asta am si sugerat. Ce a fost scris (de Nichita) nu poate demola nimeni.

 =  Adriana mea
florian stoian -silișteanu
[02.Jun.10 21:43]
târziu răspuns să iertăm dar să nu uităm....




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !