| = drumurile | Ligia Pârvulescu [05.Apr.07 13:45] |
| se îngustează pentru a țâșni apoi cu și mai multă forță...chiar dacă pe altă direcție. Mi-a plăcut imaginea creată de "doar primăvara trece ușor scurgându-se prin buza tăioasă ca un firișor însorit de salivă". Mulțumesc, a fost o trecere plăcută pe la tine :) | |
| = + | Marinescu Victor [05.Apr.07 14:04] |
| mi+au placut foarte mult: Se oprește cu genunchii înfipți în orizontul subțire sufocat de alergare ca o femeie prea grasă / scurgându-se prin buza tăioasă ca un firișor însorit de salivă as schimba aici: daca il deschizi izbucnesc din măruntaiele lui mulțimi de cuvinte întregi adunate în gheme si as elimina impotmolindu-te Întotdeauna drumurile se strâmtorează la capete pâlnie în propria umbră doar primăvara trece ușor scurgându-se prin buza tăioasă ca un firișor însorit de salivă parerea mea este ca poema ar curge altfel pana la sfarsit. dar binenteles, autorul este cel care vede jocul de cuvinte asa cum ar trebui el sa fie in versuri. oricum, sunt aici pentru ca mi-a placut, si am dorit sa pun o steluta mica mica. | |
| = Multumind | Silvia Van [06.Apr.07 11:39] |
| Multumesc, Ligia, multumesc, Victor, pentru cuvintele bune si pentru sugestii, o sa tin seama de cele spuse. | |