| = Prefer să mă resemnez și să mă înseninez. | Zaharia Ramona [10.Apr.07 13:06] |
| Viață/Moarte - concepte care nu pot exista decât împreună, deși în cea mai desăvârșită antiteză. Ai surprins extraordinar de bine starea pe care o ai când "îți moare un apropiat – o rudă, un prieten". Eu am senzația că mă aflu în mijlocul unui laț făcut din lanț - fiecare dispariție reprezintă o zală cu care mă apropii tot mai mult de propria asfixiere. Știu totuși că cei care se duc nu ne dau în dar numai moartea lor și mă mângâi cu gândul ăsta. Poate că viața este dincolo de lupta noastră înverșunată. Prefer să mă resemnez și să mă înseninez. | |
| = Între încrâncenare și înseninare | Cristina Andrei [12.Apr.07 12:45] |
| Frumoasă metafora cu lațul-lanț. Și într-adevăr cei duși ne lasă nu numai din moarte, ci și o parte din viața lor, pe care trebuie să o prețuim cum se cuvine. Eu mă aflu undeva între înseninare și încrâncenare, cu înclinație către cea din urmă…. Mulțumesc de trecere | |
| = presimtire | Horia Patrascu [17.Apr.07 14:45] |
| Ar fi multe de spus. Dar de asta data as lua apararea vietii. Nu stiu cum, am doar o presimtire. | |
| = Oof, Horia... | Cristina Andrei [17.Apr.07 22:09] |
| ... într-adevăr, ar fi atât de multe de spus... să luăm apărarea vieții, da, dar ce te faci cu vina, nu știu de ce, rămâi câteodată cu o vină nedefinită, e greu să trăiești liber, fericit, cu moartea în jur, pretudindeni, rămâi cu un sentiment apăsător în toiul fericirii, deși știi că nu ești vinovat cu nimic... | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [29.Apr.09 10:26] |
| Cristina, am citit cu placere din textele tale. substanta, idei, nerv, atitudine/deschisa. | |