| = Maria Auria, cum a fost în România ? | Dan Norea [11.May.07 10:26] |
| viața în exil e o-ntîmplare pe muchea unei lame prea bine ascuțită și în România e la fel doar calitatea e mai proastă lama e tocită :) | |
| = Echilibristica pe muchia unei lame | razvan rachieriu [11.May.07 13:39] |
| În exil emigranții fac echilibristică în fiecare zi “pe muchia unei lame prea bine ascuțită” și riscă să fie tăiați de lama unei priviri în care arde răutatea, fiind considerați indezirabili, inferiori și infractori. “Foamea în exil” scrijelește sufletul cu mizerie și sărăcie și își așează stigmatul înstrăinării în cei ce vorbesc alte limbi decât limba autohtonă. | |
| = mitul si minciuna | Maria Gheorghe [13.May.07 00:07] |
| intre intamplarea furata si cea castigata cu greu,...e diferenta de la a spune si a tacea, ceea ce oricum nu atinge decat pe celcare,...ceacare,...din intamplare sau prost calculat, au trecut printr-un timp strain, ca printr-un anotimp contra naturii...cineva spunea ca mitul e mult mai periculos decat minciuna...si taie adevarul in bucatele mici de minciuni mari... pana la urma, pentru fiecare " viața în exil e o-ntîmplare pe muchea unei lame prea bine ascuțită pe care un obraz învinețit și subțiat de prea multe cuvinte mai mult necunoscute se sprijină" am simtit raceala lamei de cutit bine ascutit... sa auzim de bine, maria | |
| = Dan, Razvan, Maria | Maria Gold [13.May.07 02:39] |
| Aici ar fi trebuit să fie o personală, zic, acum după cîteva zile ... Exilul eu n-am ales ci n-am avut alegere care va să zică, nu m-a dat afară țara la timpul respectiv și/dar acum mi-e timpul să intru pe fereastră... eu n-am plecat , eu am fost dusă de mînuță. Și durerea e nu că nu mă împlinesc aici în exil, durerea vine de la ce aș fi putut să devin dacă aș fi rămas acolo, pentru că nu știu cum se face însă drumul e mai frumos cînd e mai greu urcușul pentru că atunci înveți să te bucuri ușor cînd e vremea de bucura. Răzvan, uite că în 5 ani de exil în America n-am dat încă de careva să-mi inducă sentimentul acesta de inferioritate, pentru că de cîte ori am deschis gura am trîmbițat nește bunătăți de-ale românilor ori niște oameni mari, iar de-am avut timp nu i-am lăsat să plece pînă n-au promis că merg să se convingă cu ochii lor. Dar e prea mult de spus și nu e locul aici. În schimb am avut sentimentul acela mult mai aproape de casă, pe vremea cînd călătoream mult în Europa mai la vest. Dar”foamea” e la fel, pentru că simțim uneori că nu e nimic să ne hrănească iar cu cît simțim că va fi foamete, cu atît vrem să “mîncăm” mai mult. Departe de casă, cu greu găsești un suflet al cărui cîntec dinăuntru să semene cu al tău... De aceea. Maria, da, un anotimp contra naturii, frumos spus. Nu va mai dura mult pentru mine. | |