| = Florin, | Ligia Pârvulescu [23.May.07 00:09] |
| lăsând la o parte construcții și tehnici...nici nu le-am văzut, atât sunt de mici față de sufletul care răzbate printre cuvinte. Atât spun, mult gândesc. Mulțumesc. | |
| = uh | Leonard Ancuta [23.May.07 00:17] |
| venisem incorsetat de un gand si pornit sa infierez. nu ma pot dezice de mine. atat mai lipsea poeziei de azi, o carja de luux care in limbaj medical se chiama chiureta. mi se face frica...menghele, brrr. PS: felicitari | |
| = Re: | florin caragiu [23.May.07 01:26] |
| Ligia: mulțumesc pentru semn, înseamnă mult pentru mine cuvintele tale Leonard: mulțumesc frumos pentru vizită și însemnare - fie și cu "fierul roșu" :) nu e ceva morbid. ideea e că acei prunci sunt vii, sufletul nu dispare, deci relația se continuă pe alt plan, se reconvertește - e o relație pe care o conștientizăm mai mult sau mai puțin, dar care își sapă în viața noastră o albie. Îți înțeleg îngrijorarea... Mă gândesc totuși că nu poate decât să facă bine poeziei de astăzi și dintotdeauna atenția de a nu pierde printr-un "exces de estetizare" contactul cu realitatea concretă a omului întreg suflet și trup, fie și în aspectele ei dramatice, în detaliile ei dureroase... | |
| = re-nașteri | Adina Ungur [23.May.07 01:58] |
| O sofisticată naștere, renaștere, recompunere arhetipală a ființei inocente între carne și concept, respectiv reversul acestei geneze. Deși într-o expresie abstractizată, nu lipsită de fior și trăire, undeva la final, impresionează. Sugestiv, titlul. | |
| = Adina | florin caragiu [23.May.07 08:22] |
| mulțumesc pentru comentariu, mă bucur de trecerea ta distinsă pe aici :) ai văzut bine esența re-nașterii unei scene primale în conștiință... | |
| = ... | carmen manuela macelaru [23.May.07 09:24] |
| mi-a placut poemul, complicat,un poem care se zbate el insusi. am ales: privirea lui e crapatura prin care trecem, frica facuta garou, pielea muscata de strigatul alb, o pata de sange e lentila prin care cerul se strange intr-un punct... | |
| = Carmen Manuela | florin caragiu [23.May.07 10:01] |
| mulțumesc pentru trecere și selecția versurilor, mă bucur că ți-a plăcut zbaterea cuvintelor ce rețin unda de șoc a conștiinței în fața crucificării... | |
| = frică și cutremur... | Romulus Campan Maramuresanu [23.May.07 14:24] |
| Curios am venit pe pagina-ți. Am citit cu inima plângândă. Plec cutremurat. Cu drag... | |
| = Viata incorsetata in clisee | razvan rachieriu [23.May.07 14:25] |
| Omul mic e un copil ipohondru copleșit de groază, în el se fisurează eul cu neputințe și rătăcește prin viață sprijinit în cârja compasiunii celorlalți față de nimicnicia lui. Copilul se naște într-un ou existențial, iar prin cunoaștere “rupe cojile subțiri ale gândului” și decojește viața încorsetată în clișee cu candoarea întrebărilor. | |
| = Romulus, Răzvan | florin caragiu [23.May.07 15:20] |
| Romulus: Mulțumesc, mă bucur că ai trecut pe aici... Răzvan: Ca de obicei, interesantă și pătrunzătoare interpretarea ta, mulțumesc mult. | |
| = Să îndrăznesc și eu? | Teodorescu Cristina Oana Daciana [23.May.07 19:37] |
| O poezie cu forță, o adevărată minunăție ceea ce am citit aici... cu adevărat copii sunt genii, ei chiar rup cojile subțiri ale gândului, crează, sunt un mic creator. Da, este monstruos câteodată ideea de a-ți trăi viața, de a educa un copil în societate, de a-l scoate din lumea lui glorioasă. Am observat copii mici care se joacă, cât de inocenți și de curați pot fi... mulțumesc pentru că mi-ai amintit de Aceia! | |
| = Erata | Teodorescu Cristina Oana Daciana [23.May.07 19:38] |
| "monstruoasă"! | |
| = Cristina | florin caragiu [23.May.07 21:20] |
| da, chiar așa e, copiii sunt lumi noi la atingerea carora renaste in noi o licarire de "tinerete fara batranete" :), mulțumesc pentru semn. | |