| + dansand Zorba cu sufletul | amaradaminda [23.Jan.03 00:06] |
| Poezie. | |
| = interesant | Michelangelo [23.Jan.03 00:09] |
| la prima citire totul ma duce cu gandul la ideea de 'alteritate'. o sa revin asupra textului, cand 'celalat eu' al meu va fi cu mintea mai limpede. | |
| + Inedit | Cheevas [23.Jan.03 00:19] |
| Poem fluviu! Viața ca o scena de teatru nu este o temă noua dar tu ai surprins-o într-un mod inedit. Sincer să fiu nu prea am găsit loc în care să șchiopăteze măcar puțin. Sfârșitul m-a dat pe spate! Mi-a mai plăcut și dualitatea "eu-tu". Bine ai revenit cu inspirația! | |
| = Nexus | SadAngel [23.Jan.03 00:21] |
| Ajungand undeva pe la sfarsitul textului ,am avut un "deja`vu", ciudata impresie ca am mai citit poezia,ca o stiam si ca (intr-o alta viata probabil)m-am oprit la aceleasi ultime fraze...nu cred in reincarnare dar nici nu stiu cum sa`mi explic chestia asta,nu-i prima oara cand mi se intampla:) Cat despre text,mi-a placut Ai reusit sa surprinzi cele mai terifiante momente ale "actorului" | |
| = Reverenta | Nexus [23.Jan.03 00:46] |
| Actorul se inclina in fata dumneavoastra. La indemnul Andiei (care imi spunea ceva despre ultima poezie) am intrat in amanuntele de scena. E o trecere spre cealalta parte a lui daca. Poezia facea parte dintr-un text mai lung dar mi-a placut cum suna si am sa postez o eventuala continuare. | |
| = la fel | Cheevas [23.Jan.03 00:49] |
| Aștept cu nerăbdare continuarea! Sper să fie la fel de bună! | |
| + Nexus | Anton [23.Jan.03 00:49] |
| Sint si eu unul care aplauda. Sincer. Parca ai vrut sa spui totul. | |
| = roluri dificile | adrian_nairda [23.Jan.03 01:46] |
| Domnule, las coșul de flori la ușă, că pe scenă mă jenez să urc, iar de sunat nu sun, că poate inoportunez. | |
| + labirint | Ynightmare [23.Jan.03 02:07] |
| Scenograful, doctorul si "sufletele de serviciu" se alearga reciproc in labirintul cu oglinzi... Bravo maestre, felicitari! | |
| = Adrian , Y | Nexus [23.Jan.03 02:13] |
| Un cos cu bere si o sticla de Absolut in mijloc am sa dau cind ajung sa sarbatorim premier(e)a. Y - revin la rampa si ma mai inclin odata. Sa auzim de bine ! | |
| = nexus | motzoaca [23.Jan.03 02:23] |
| eu parca incep sa te cunosc .si parca te-as cunoaste de multe vreme cumva . chiar si cu partile acelea de ER( pe care dealtfel il urmaresc in fiecae joi din fidelitate pentru prietena mea), mie tot mi-a placut!! | |
| = poezie pe gustul meu | adaxis [23.Jan.03 02:31] |
| imi pare bine sa te regasesc atat de proaspat, inedit si plin de inspiratie | |
| + aplauze la scenă deschisă | kopilotu [23.Jan.03 02:37] |
| Poem ce merită 5 stele. Bravo Nexus! Nici nu mai zic altceva. Ce ar mai fi de adăugat? | |
| = Așa tărie, mai da! | nu brublem [23.Jan.03 03:18] |
| De ceva timp mă tot amăgesc cu tot felul de poșirci, găsite prin funduri de pahare, pe te miri unde. În sfârșit, un cognac de calitate. Melteanul din mine l-a băut hapsân, pe nerăsuflate. Nici un strop n-a mai rămas. Am mâncat ceva pâine înainte și uite că mă ia cu amețeală. Promit să nu mai mănânc pâine niciodată înainte să te citesc, maestre. | |
| = intrebare | Veverita [23.Jan.03 11:24] |
| Sub poeme de felul acesta au voie sa-si dea cu parerea doar alesii ori si cei de-alde mine tot?!:)) | |
| = numai bine! | dum [23.Jan.03 13:54] |
| sincer sa fiu, atat de mult mă săturasem de această temă(viața ca teatru), că nu știu ce să spun... dar nu pot să nu aplaud sfârșitul, m-a doborât! :) | |
| + dual-duplicitar, sufletul | dorun [23.Jan.03 15:11] |
| Tema e veche de cind lumea, doctore, dar si ultra-moderna...interpretarea ta cu eul dual-duplicitar m-a mai pus pe linia de plutire. Asa e, jucam numai in travesti!Ti-ai atins scopul... Finalul poemului m-a intristat, m-a emotionat chiar! Afirmasem mai devreme, metaforic,intr-un poem, ca mai fericit e orbul, ca nu mai vede toate ororile acestei vieti. Am fost admonestat de un coleg mai moralist care credea ca ma bucur de handicapul orbului!!! Eu, de fapt, plingeam atunci... DAR NU POT RECUNOASTE INTR-UN POEM,mi-e jena sa fiu patetic! | |
| = Comedia umana... | TorraCleo [23.Jan.03 15:38] |
| Are rost sa te mai laud?Sa spun ca nu am cuvinte?Ca m-ai impresionat ffff mult?CA...nu cred ca are rost!Bravo...dar e prea putin pt talentul tau... | |
| = Jos bereta | Rece [23.Jan.03 22:04] |
| Sunt nou pe aici asa ca nu prea am multe de spus...Ce sa zic,mi-a placut si "jos bereta ca privim la lucruri sfinte".Imi aminteste pe undeva de Nichita Stanescu amestecat cu un Blaga ultramodernist..Sa dea Dumnnezeu sa ajungi la faima lor | |
| = nu pateaza | Andia [23.Jan.03 22:24] |
| Draga Nex, Raportat la canoanele unul anumit stil, asa cum a sesizat Rece, e o poezie foarte buna, fara indoiala, chiar daca lectura mea a prins gust abia la final incepand cu "Asteptam sa aplaude macar unul...", Este datorita metaforelor foarte complexe si frante, juxtapuse dupa criteriul amanuntului aparent neesential. Uite, amanuntul blanitei de exemplu. Si inca altele, e o intreaga filosofie, vorba lui Anton, parca ai spus tot. "Era teatrul sfarsitului de copilarie" - e un vers marcant, ai tu un talent de a intregi explicatiile reci cu bucati de lirism. Amei i-a placut poezia. Stiu si de ce. Si ea sufera de prozaism pe alocuri, si eu sufar si ma atrage in ciuda gusturilor. Am scris demult o poezie cumplita, nu conteaza care, a carei tema era cuvantul intemnitat intr-un cub de sticla si ucis prematur...O pastrez, mie mi-e draga. Dar din ea lipseste transferul acela de la scriitor catre cititor. Sa nu te superi, vreau mai mult de la tine. Astept sa insufletesti aceste imagini minunate. Cand iti vine, cand simti. Si eu ma lupt. Poate incepand chiar cu sfarsitul "celuilalt"... | |
| = Andiei si tuturor care m-au citit si comentat. | Nexus [23.Jan.03 22:48] |
| Veve-sigur ca poti comenta :) Restului va mai multumesc odata. Din ambele suflete. Andia inteleg ce vrei sa spui. Si sunt de acord, fara suparare. De ce oare as putea sa ma supar ? Imi este insa frica sa nu cad in lirism ieftin. Daca as lasa lirismul sa ma domine as scoate niste tragedii de ati ride (cred) si cu spinarea. Am incercat ceva in "nu am fost eu" si am sa mai incerc. Mai caut si alte mijloace de expresie, am sa sap si in inceputurile mele poetice in care stilul diferea semnificativ de ce scriu azi. Ma chinuie si o lipsa de inspiratie in ultima vreme sper ca primavara sa ma mai inspire. Cit despre insufletire -iti trebuie suflet pentru asta. Eu pe care din cele doua sa-l folosesc ? Sau pe rind ? | |
| = Pinocchio | RRostas [24.Jan.03 03:25] |
| Desi voiam sa ma abtin de la comentarii, uite ca nu pot. Eu am sa-ti dau o replica Nexus, pentru ca iar te-ai luat de personajul meu preferat, (si de cate ori ai sa te legi de el, de atatea ori am sa-ti dau o replica) de fapt citind poezia ta, mi-a si venit sa scriu o completare sau o continuare sau un punct de vedere, (propriu), mai ales ca sus-numitul personaj se prea intersecteaza profesional (si) cu mine. Si eu sunt subiectiv de data asta sau poate si de data asta. Mie mi-a mers la suflet. Citind-o a doua oara zic asa: e ca un film, o secventa sa zicem expresiva a derularii unei scenete de sfarsit de copilarie (si sfarsitul de copilarie se intoarce cel mai brusc cu spatele la ingenuu, naiv, aici ai surprins bine reminiscentele ludice ale adolescentului). In interior e o poveste creata de tine, o poveste a ta, care iti apartine, (adica trecerea antitetica de la simpla papusa-copil la asasinul Mafiei, rege in Babilon, dansatorul "Zorba", neobositul Sisif, cu toata recuzita de exhibitii-amintiri aduse pe tapet si vandute pe scena spectatorilor (care nu se vor copii, ci eroi excentrici si revolutionari). La capete (inceput si final) e vocea papusii, vocea simpla si naiva, e actorul-executant, (mai bine zis papusa executanta) a multi-scenetelor din interior. E naivul. Din punctul meu de vedere, inceputul si finalul sunt cheia poeziei si nu mijlocul, care desi se doreste a fi exploziv, ramane doar imagine curgand pe fondul unor amintiri jucate. Papusa, desi trece prin toate astea, la final ramane doar cu nostalgie (amintire), doar actorul care joaca mai multe roluri, insa dupa parerea mea, un actor-executant, (care nu stiu cat de mult crede in rolul pe care il joaca),spun asta pentru ca la final iese la aplauze papusa absolut nevinovata si nealterata deloc de jocul prestat pe scena. N-am sa ma leg de forma in care ai expus ideea, spun doar ca interiorul e povestire, iar in extremitati e poezie. Desigur se pot spune mai multe, se apropie usurel de proezie, desi nu e. Mie mi-a placut ca idee si ca forma aproape la fel de mult, asa ca te felicit pentru realizare. O intrebare ar fi: de ce Pinocchio a jucat numai in travesti? P.S. Si daca se intampla sa ajungi vreodata cu Mateia prin Cluj (cand mai creste si ea putintel), sunteti invitatii mei la spectacolul "Pinocchio". | |
| = Imi place ... | Candy [25.Jan.03 04:03] |
| Sunt si eu una dintre aceia care aplauda si care, de ce nu, asteapta o continuare la fel de buna sau poate mai buna. Mi se pare ca este ceva ce poti citi de mai multe ori fara sa simti in minte acea plictiseala. Felicitari! | |
| = confesiva | miradorul [26.Jan.03 02:36] |
| poezie confesiva. "era un teatru in care se puta masti" (se poarta de doua mii de ani).cred ca ar trebui sa renunti la versurile "Directorul...."pana la "M-am asezat..." | |