| = picior de primavara | Andia [27.Jan.03 20:46] |
| Ionut, Oriana a avut dreptate, ea te-a remarcat prima. Sunt multe realizari aici, interesanta cu totul fiind "picior de primavara" si impletirea aceasta dintre o gandire concreta, definita prin masuri geometrice si una abstracta, intermitenta, dar solara si optimista - picior de primavara, marginile mele...Un fel de stoicism, o acceptare - "si nu ma mai doare..." Felicitari! | |
| + dez-locuit | Licorna [27.Jan.03 21:48] |
| Esti al doilea "matematicianist", in ordinea introducerii poeziei pe site azi! (primul este nu brublem si merita sa-i citesti poezia daca n-ai facut-o) Daca l-am considera si pe "fizicianistul" care ne scrie despre curentul indus, ai fi al treilea. Oricum esti primul pe care l-am citit azi. Asta asa ca sa fac si eu putina aritmetica. Nu reusesc sa inteleg simbolistica atasata de tine corbului alb - pasare nepereche, pura si simultan damnata ? Nu, nu te intreb, cuget asternand pe clape, era sa zic pe hartie. Mi-ar fi placut altceva in loc de "incat, ordonat". Poate mai reflectezi, pentru ca versul care urmeaza aduce o imagine impresionanta, care cred ca imi place cel mai mult din toata poezia. Parca vad suferinta, ce uneori ne trimite la podea. sa imbratisam abcisa. Foarte reusita si a patra strofa, cu o rezerva - aria laterala. Mi s-ar fi parut mai sugestiv aria totala (ceea ce nu strica de loc rima, muzicalitatea si cred eu aduce un plus imaginii subliniind implicarea). Si pentru ca sunt intr-o dispozitie critica: extraordinara ultima strofa! Acel "dezlocuit" care trimite simultan la Arhimede (pentru a ramane in nota matematicianista) dar si la dez-locuire (un alt cuvant pentru parasire): "iar volumul ce l-am dezlocuit innotand intre marginile tale este cat un copil si nu ma mai doare... " Minunat, felicitari! | |
| = volumul dezlocuit | motzoaca [27.Jan.03 23:03] |
| Ionut, te gasesc iarasi in verva, cu teoremele in maneca,te inteleg ,aveam si eu ce aveam cu o metateorema, mi-a mai trecut insa.Andia cred ca te-a "ghicit" foarte bine , oricum astea sunt partile care m-au incantat si pe mine mai tare, respectiv ultimele doua strofe. ultimul vers il mai discutam noi(volumul acela cat un copil doare mereu, dar asa ne mai mintim noi cateodata, nu?). | |
| = andia,licorna ,lavinia... | inorog [28.Jan.03 22:33] |
| sunt onorat de atentia voastra si recunoscator pentru comentariile la obiect...licorna ,ai prins oarecum ideea,corbii albi sunt un accident genetic si de aceea nu au viata lunga..sunt ucisi de cei normali! arie laterala mi s-a parut ca presupune o mai clara idee de libertate, de neingradire.. | |
| + inorog | Oriana [19.Mar.03 17:04] |
| Parcă aș citi legile lui Kepler într-un spațiu subtil în care durerile gravitează precum planetele în jurul focarelor elipsei. Într-unul, e soarele. Ultima strofă, nici Arhimede nu ar fi postulat-o mai bine... | |