| + Locul este aici | motzoaca [20.Mar.03 03:01] |
| Poezia jurnal sau jurnalul poezie? Adrian, tu ai ceva cu oamenii ca prea le zici pentru. Acum stau si ma intreb :asa e cand citesti un jurnal te simti vinovat ca citesti, nemernic daca nu ai citit si rege pescar si pestisorul de aur si ochiul din malul de pe fundul baltii. | |
| + vantul din lanul de trestii.... | SILVA [20.Mar.03 10:28] |
| Ceea ce este sus este si jos ma intreb unde oare sunt pozitionate in aceasta alcatuire visele unde mai reusesc sa se strecoare sub presiunea lui dacaa egal cu b si b egal cu ce rezulta a_ce care cojesc sideful etravei si-l lasa in voia valului ce gaseste mereu cate-un mal loc_uit de brize nascute sa sufle-n stindarde pergamentice vaduvite de lancile vertebrale din care ne incropeam candva undite ca sa nu se mai agate in ochii navodului himere accidental Locul odihnei lui Boo are nevoie printre atatea trestii macar de un corolar... | |
| + scafandrul din adancuri | Mat [20.Mar.03 12:40] |
| Trecea pe sub Boo, in drumul lui spre casa, inspre doamna lui scafandra, ramasa in asteptare in molicimea malului. Cu fiecare trecere, Boo i se parea mai trist. Isi spunea ca nu mai e mult pana in ziua in care va auzi un scartait infiorator si atunci, Boo, cu toate puntile lui goale, cu toate fantomele care faceau dragoste pe pista de aterizare, se va duce in adanc luand cu el toate visele mortilor de deasupra si din adanc. Si atunci va stii. Va stii ca ceva in arhitectura LOCULUI se va schimba pentru totdeauna. Deasupra va fi mai pustiu fara silueta lui Boo. Dar adancul ? Cum va fi adancul ? Despre asta nu stia nimic. Si-l imagina pe Boo pe fundul apei, dormitand in straturile primitoare de mal, acaparat de pesti si scrustacee...; zambi. Boo putea deveni un nou refugiu pentru facut dragoste. Se imagina in cabina capitanului impreuna cu doamna scafandra, iubindu-se in timp ce pestii multicolori le dansau printre pulpe...Da, Boo, ar putea deveni o vedeta, acolo, in adancuri...Visand, trecu mai departe, depasi silueta ruginie a lui Boo si se indrepta inspre malul cu trestii. Acolo, il zari pe batranul pescar. Se hranea cu propria lui barca... Pana la urma, cineva o sa se sugrume in propriul sau vis, lasand sa se vada, in departarea ranita de strigatul apusului, fanta prin care, din LOC se putea trece in LOCUL VISULUI, ca o raza de lumina printre genele femeii transparente incordate in spasmele iubirii, undeva sub linia ultimului orizont posibil... Scafandrul mai zambi o data. Ochii batranului pescar ii intrasera in vis. De data aceasta nu se mai putea spune ca Boo il retinuse din drum. mat | |
| = Motzoaca, Adriana, Matei cititorii de jurnale | adrian_nairda [21.Mar.03 01:38] |
| Pe una din pânzele mele se mai disting contururile unei măciuilii catifelate din vârful unei trestii, Motzoaco, un braț fin subțire cu unghii vag sidefate, Adriana, și umbrele șerpuinde precum visele scafandrului veșnic îndrăgostrit, Matei. Mie nu mi-au mai rămas multe de făcut, însă am păstrat obiceiul să scriu din când în când în jurnal. | |
| = Adrian Firica | Dominique [21.Mar.03 03:02] |
| Adrian, jurnalul este singurul care ramane... si trebuie continuat "printre ochiurile plasei de pescar" privitor cu ale lui "neiertătoare ochiuri "... | |