| = Sa diger, sa nu diger... | lapislazuli [20.Mar.03 20:24] |
| Rusinat, marturisesc ca n-am citit tot textul. As fi facut-o, dar m-a oprit faza cu sutul in cur. Daca era "jurnal" mai intelegeam, dar sa bagi intr-o proza aceleasi si aceleasi poante invechite (oricat de intelepte ar fi ele, sa nu ma intelegi gresit si sa-mi aplici la randul tau vreo astfel de corectie) mi se pare prea de tot. Sau o fi vreun pseudojurnal, mai stii? Regret momentele autentice de umor pe care astfel le pierd (am si gasit o mostra, probabil involuntara: "cãcatul [...] uite, eu chestia asta nu-s în stare s-o diger"), dar n-am ce face. Viata e minunata, dar pe alt drum. Ne mai intalnim noi. Ai grija cu digeratul. Pa-pa! | |
| = Life is beauty-fool! :) | Oglinda [20.Mar.03 21:27] |
| Aoliooo... astea da pandalii, sorooo! E bune la deskar-kkturi elek-tristice! | |
| = mecanismele digestiei | SILVA [20.Mar.03 23:02] |
| Aici ma vad nevoita sa-i explicitez cateva aspecte lui lapislazuli, desi mi-am promis (in sinea mea)sa nu mai postez comentarii la proprile mele texte. Da', asta-s eu, nu pot sa ma abtin...:) Asadar: Draga lapis, daca ai fi avut rabdarea si atentia necesara sa citesti de la cap la coada, ai fi avut o imagine a intregului si ti-ai fi dat seama (sper eu)in primul rand de faptul ca acest text este o proza total lipsita de umor in esenta sa. Este o proza, si nu un jurnal ori un pseudo jurnal, deoarece desi este scrisa la persoana intaia singular si atinge cateva experiente si stari personale ale mele, exprima inchiderea inchiderea unui ciclu existential-ideatic; Poantele invechite la care faci referire reprezinta niste clisee comportamentale specifice anumitor tipologii umane (simpatia sau antipatia mea indreptate asupra respectivelor tipare, ori ale unora dintre reprezentantii acestora, rezulta din cuprinsul textului si pot constitui, eventual, un alt subiect de analiza si dezbateri) Deasemenea, cred ca te pot asigura ca nu ai pierdut nici un moment umoristic - nici cautat, nici involuntar - deoarece sarcasmul, dupa umila mea parere, nu poate fi asimilat cu nici una din categoriile umorului; nu de alta, insa notiunea de umor presupune macar un chicotit de ras, iar nu lacrimi ori scrasnet de dinti (e drept, totusi, ca asta din urma ar putea fi confundat uneori cu zambetul...) Bun, cam atat am considerat ca ar fi absolut necesar sa-ti punctez. Restul depinde acum doar de tine; adica de dorinta ta de a reciti textul in intregime, de intelegerea sau neintelegerea ideilor pe care am incercat sa le schitez, de gustul tau si de viziunea ta personala asupra existentei, de starea ta de moment, etc,etc, etc... Mai concis, e intr-adevar o problema de sistem digestiv al lectorului... P.S. Bineinteles ca ne intalnim, vineri de exemplu...Cat despre sistemul acela de propulsie mecanica pe culmile gloriei, n-ai a te teme din partea mea de nimic, pentru ca nu beneficiez (momentan) de energia necesara comiterii unui astfel de gest. :))) | |
| = de trei ori da! | Vamesu [21.Mar.03 18:02] |
| cînd am citit aseară textul, nu apăruse decăt un singur comentariu. așa că o să comentez la rîndul meu ca și cum aș fi făcut-o aseară dacă nu mă lovea o durere de cap. cred că ai atins puncte care ne dor pe mulți. m-am regăsit și eu printre elevii de liceu industrial, am retrăit atmosfera aceea apăsătoare. de ce îți mulțumesc pentru asta? pentru că ai făcut-o cu mult talent. e un text puternic. te zgîlțîie, îți dă palme și trece peste niște tabu-uri. mă bucur că te-am citit. și aștept o continuare. și o apariție editorială pentru că o meriți. ești un scriitor adevărat. m-am abonat deja la un autograf:) | |
| = TGV intre statii... | Edger [24.Mar.03 08:05] |
| Ai produs un "real brainstorming" duminica in familia mea dupa ce ti-am citit textul. De obicei eu si sotia mea suntem cuprinsi de astfel de dezbateri, in urma unei carti exceptionale, a unui film desavarsit, a unei replici inteligente spusa candva de cineva...Ce s-a intamplat insa duminica denota un singur lucru: ai putere de patrundere in esente, scenariul scrierii tale este desavarsit, iar finalul... ei da finalul doare.Despre ras...Ce zambet!?E o gluma, lacrimile nu pot fi de bucurie...Dilema cea mai mare este aceea ca noi, am vrea sa nu repetam unele greseli (facute la vremea lor de altii) vis-a-vis de copii nostri, aflati acum la o varsta extrem de periculoasa...Multumim ca ai tras semnalul de alarma din TGV-ul in care calatoream mancand anii pe paine... | |
| = ordine & disciplină | Petrescu Ionut Mihai [22.May.05 18:32] |
| "n-ai fi si tu ca ceilalti copii, ascultãtori, nici picatã cu cearã," asa zici ca stateau lucrurile? o sa mai citesc de mai multe ori. pană atunci am să fac un eseu despre chestia asta, că m-am gandit. da, am să scriu - un eseu însă, despre relația dintre copil și părinte, unde poate duce. mihai | |