| = sare pe floricele | Michel [21.Mar.03 04:18] |
| E buna poezia, insa e prea explSi tu ma intrebi icita, are prea mult prozaic...Finalul este tare. "Si tu ma intrebi Daca vreau sare pe floricelele de porumb!" | |
| = mai mult pt. Michel... | SILVA [21.Mar.03 12:55] |
| Nu ma prea dau eu in vant dupa scrierile lui emilio, insa, Michel draga, Beaudelaire si ale sale "fleurs du mal" iti spun ceva? Cam pe-aici incearca emilio sa bata cu poezia asta... prozaicul si explicitul exacerbat ii erau chiar necesare pentru a-si implini intentia... Mie mi se pare destul de reusita, n-as avea sa-i reprosez decat o oarecare stangacie (destul de difuza, dealtfel) care razbate din ansamblul poeziei... | |
| = cateva completari | emilio [22.Mar.03 02:07] |
| Multumesc Michel, Silva pentru comentariile voastre! Ma bucur ca ti-a placut finalul, Michel. Cam in el sta toata ideea! Permite-mi sa aduc cateva completari> Charles Baudelaire (1821-1867), considerat ca principalul punct de plecare a poeziei moderniste, s-a ghidat in operele sale dupa atitudinea denumita in literatura "Spleen", care se caracterizeaza printr-un sentiment de scepticism, plictiseala si dezgust fata de viata, totul intr-o nota de revolta violenta! Toti modernistii au fost dominati de sentimentul prabusirii valorilor, de catastrofa, de "apocalipsa" la care sunt martori. Si, da, in afara de ultimele 2 versuri poezia este scrisa in nota modernista! Insa, in nici un caz nu este redactata in maniera lui Baudelaire si a capodoperei sale "Florile raului". Iata un exemplu, un fragment dintr-un poem intitulat chiar "Spleen" de Baudelaire> "Si lungi si nesfarsite convoaie mortuare Incet si fara muzica prin suflet trec mereu; speranta-ntinsa plange; si, rea, dominatoare, Invinge Spaima negrului ei steag in craniul meu." Eu zic ca nici ca forma, nici ca exprimare nu prea exista asemanari intre cele 2 texte! Insa toata aceasta nota de "damnare", de condamnare, este rasturnata cu ultimele 2 versuri! Si la fel ca la optzecistii sau postmodernisti apare nota ironica, absurdul, elemenul experimental, instrumente pe care modernistii nu le agreau in textele lor! Nu m-am folosit de mijloacele "clasice" ale postmodernismului pentru a rasturna imaginea de poezie modernista. Am vrut sa operez doar la nivelul sugestiei, cititorul sa-si dea seama de ironia textului, de absurdul cu care opereaza, din modul in care se construieste discusul, din felul cum este construita scena si din personajele care o joaca! Poezia asta e un experiment personal! E drept ca mai trebuie retusata putin! Insa sper ca prin comentariul meu sa fi adus argumente in favoarea ei! :) | |
| = asteapta | omer [22.Mar.03 02:58] |
| Experimentul asta dureaza de cam multa vreme si ai inceput sa ma plictisesti. De cate ori si in cate forme o sa mai spui: Asteapta, tu, ca vine? | |