| = dîre | Eugenia Buzatu [17.May.03 17:01] |
| nu degeaba caile ferate au noduri in care opresc din ora in ora trenuri de marfa personale accelerate cuvinte si melci in urma raman desenate labirinturi pe marmura murdara a salii de asteptare (in versurile 3 si 4 "ca niste" si "dar eu" mi se par cam in plus) | |
| + oltean de-al meu | Trușcă Elena Cristina [17.May.03 17:06] |
| Mai oltene, mai vecine, vino sa te prinzi cu mine... Esti de-al meu, maaa... Cand cineva pomeneste de Craiova ma unge pe suflet. Prin gara aia am "aterizat" si eu cand eram mica. Acum ma multumesc s-o vad macar din trenul de noapte cu care mai trec pe-acolo... Te-a anesteziat de tot asteptarea asta, dar tot te sacaie murdaria aia de marmura cand tot pasesti ingandurat si plictisit, si tot te dor picioarele alea de-atata invarteala si framantari si remuscari ca nu ai reusit sa spui ceea ce-ti statea de mult pe buze... | |
| + parere | Liviu Nanu [17.May.03 17:07] |
| Dorule, in gara Craiova mai zice (cind da ora exacta) "fura unu ceasu'"? Mai putin faza cu trenurile care te iau pe tampoane, poezia mi-a placut, in special de la "Sarea...si pina la final. | |
| = Astept si alte sugestii | Tudor Negoescu [17.May.03 17:23] |
| -Eugenia, multumesc pentru propunerea ta destul de pertinenta. -Ma bucur sa descopar o concitadina indragostita de poezie.Multumesc pentru apreciere, Elena Cristina! Multumesc pentru apreciere si pentru pareri, Liviu. E un poem reluat, dar starea poetica e aceeasi. Astept si alte sugestii. dorun | |
| + SF | Adrian Firica [18.May.03 16:01] |
| Ce ti-e și cu "pariotismul local" Scene din versuri SF în gara Craiovei Urmăriți și urmăriri Creiere Sensibilități Tăblărie Murdărie. | |
| = Dorun | Gabriela Lacatus [18.May.03 16:22] |
| Am vrut sa las un semn ca am trecut si eu pe aici, am citit si m-a emotionat pina la lacrima. ( Degeaba plîng. Îngerul meu e imun. Sarea lacrimei mele nu face decît să ruginească tăblăria grăbitelor trenuri de noapte care nici azi nu mi te-au adus, nici azi! Tiptil evadează din umorile creierului melcii băloși ai tuturor cuvintelor de dragoste pe care nu ți le-am șoptit niciodată. ) | |
| = trenul de Constanta soseste la linia 2! | Andreiu [18.May.03 17:29] |
| frumos vere!si pe mine ma tarasc amintirile pe marmura rece a garii din Craiova.in urma mea o gingasa faptura spala cu lacrimi acele lespezi murdare. si ce ma doare..."gara noastra mica" *vere ce de goange in gara aia!mai sunt? | |
| = cu topoarele | Emil Tudorache [19.May.03 13:05] |
| asteptam de mult sa mai citesc o poezie de-a ta. :) Nu mai are rost sa zic decat ca mi*a placut, oricat de banal ar suna, si ca merita cele 3 stelute de pana acum. Si apropo de gari, imi aduc aminte de o noapte alba in gara Lotru cu prietenii si un nenea cu o sacosa plina cu topoare. | |
| = Adrian Firica | Tudor Negoescu [19.May.03 12:43] |
| Am localizat poemul in Craiova din comoditate dar sentimentul iubirii neimplinite e, cum se stie, universal. La fel de bine evolua personajul sedus si abandonat si pe peronul Garii de Nord din Bucuresti Multumesc pentru comentariul tau sintetic si pentru apreciere,prietene Adi Firica! | |
| = Gabriela Lacătuș | Tudor Negoescu [19.May.03 12:49] |
| Acesta e si țelul ascuns al oricarui poem, Gabi: să emoționeze cititorul, să-l apropie, să-l facă părtaș. | |
| = Andreiu | Tudor Negoescu [19.May.03 12:55] |
| Vere Andreiule, craiule, făcuși victime printre focoasele noastre de oltence. Dă-i bătaie, inainte! | |
| = Cred că nu m-am înșelat. | Tudor Negoescu [19.May.03 14:46] |
| Mulțumesc pentru neașteptata-ți vizită, emilio. M-am bucurat luna trecută cînd am văzut numele Emil Tudorache într-o revistă literară. Cred că nu m-am înșelat. Tu erai? | |
| + imun | Motoc Lavinia [19.May.03 18:30] |
| Cred ca orice as face toate drumurile duc la susnumita gara unde se intampla chiar si iubirile neimplinite. Oltene, nu iti folosi sufletul la maturat pardosele, nu il feri, lasa-l sa i se intample orice! | |
| = motzoaca | Tudor Negoescu [19.May.03 19:13] |
| Dacă aș avea timp și talent aș comite un eseu despre Motivul gării și sentimentul iubirii în literatură. Dar nu am. Dar nu vine... singuratec în zadar suspin și sufăr...Mulțumesc pentru apreciere și pentru ideea ta de-a dreptul tentantă! | |
| = trenule, masina mica | Rada Marin [19.May.03 22:29] |
| Tudore, uite ce cred eu despre atmosfera aparte de gara olteneasca - odata ce-ti intra in sange, nu mai scapi de ea. Nu cred ca poezia de fata ar fi fost aceeasi daca personajul tau ar fi fost abandonat si trist intr-o sala de asteptare de Bucuresti. Nu ar fi fost aceeasi in primul rand pentru tine, drept e? Acest poem spatial, cu trenurile sale de noapte "care nici azi nu mi te-au adus, nici azi", cu ingerul imun, cu melcii pe care aproape ca ii simt urcand pe picior, n-a trecut prin mine ca trenu', vorba aia. Inca-l mai diger. La Craiova nu fusei, dar vazui altele… Caracalul… unde cica s-ar fi rasturnat ceva… eeeeei… | |
| = Rada | Tudor Negoescu [20.May.03 11:39] |
| Ai mare dreptate. Rădăcinile sînt amare și ne țin în loc. Dacă ar fi fost să mi-aleg, mi-aș fi ales țărmul mării Negre sau vărsarea Dunării în mare. Dar nu e după noi. | |
| = teoria nedeterminarii | Magdalena Popa [17.Sep.09 23:48] |
| Într-o zi, voi recompune acest poem spațial după dîrele lăsate de ei pe marmura murdară a sălii de așteptare din gara Craiovei. Fizica demonstreaza ca simpla observatie a unui fenomen, lucru, fiinta duce la schimabarea traiectoriei, a viitorul stiut in nestiut. Simpla trecere prin gara Craiovei ne-a schimbat la nivel molecular as spune... vad harti stelare desenate aparent haotic pe marmura murdara. | |