| = Primul pas al impacarii cu sine | Silvia Van [11.Jul.03 22:45] |
| Impresionant...Am scos la imprimanta textul tau si o sa-l citesc din cand in cand, asa, putin cate putin, savurandu-l, pentru ca el nu poate fi cuprins cu totul dintr-o data. Si simt ca mereu va avea ceva sa-mi spuna... | |
| = poti sa fii fericit doar prin amintire | marian [12.Jul.03 17:55] |
| Este ca si cum ai zgandari o rana dureroasa care s-a inchis putin sau ai sufla in jarul care mai mocneste sa izbucneasca iar focul.Eu iti doresc sa ai parte doar de o lunga intrerupere a starii de ratare. | |
| = superb | MIU CRISTIANA [12.Jul.03 20:06] |
| Superb! E aproape voluptuos sa citesti eseul tau... | |
| + filozofia ratarii ( dominique) | Anca Veronica Anghel [12.Jul.03 20:45] |
| "Imbatranirea este ratarea viului in fata eternului" Afirmatia de mai sus este tulburatoare. Ca si cum acceptarea trecerii timpului, imbatranirea ar fi un fel de ratare constientizata. Cunoasterea si intelegerea esentelor devine parte din ce s-ar numi constientizare fie si a ratarii. Cunoasterea de sine, intelegerea ratarii, a imbatranirii ca parte din firescul lucrurilor devine o necesitate. Si totusi am o nedumerire. Din care care punct de vedere vorbeai se ratare ? Din punct de vedere al trecerii timpului sau din punct de vedere al cunoasterii de sine ? Pentru ca din punct de vedere al cunoasterii de sine, constientizarea ratarii ar fi o dovada a maturitatii sinelui. Mi-a placut mult eseul tau. Felicitari ! Anca ( Dominique) | |
| = un mic raspuns, | cornel marginean [14.Jul.03 14:34] |
| va multumesc pentru aprecieri, Aveti si voi aprecierea mea pentru faptul ca ati aprofundat aceste idei. Pentru Anca, Din ce punct de vedere am privit ratarea? Ca si notiune am incercat sa o privesc dintr-un punct de vedere universal. Ca si percept este o caracteristica umana. Ca si operator al unei degradari firesti este atotcuprizatoare, avand avantajul unei asocieri cu o referinta a finalitatii. Fiecare proces din natura sau societate are o finalitate prescrisa. Chiar si actele inconstiente au o finalitate prestabilita global prin negarea unei gandiri. In relatia cu trecera timpului ratarea ramane in egalitate cu ireversibilitatea acestuia. Da, ai dreptate, constiita ratarii ca masura a implinirii obiective, este un examen exigent al maturitatii individuale si chiar al unui grup. Eu am incercat sa deschid doar o problema, cum ar fi cea a ratarii, sunt multe asemenea. Se pot spune mai multe , poate mai vorbim. multumesc pentru steluta si toate cele bune:) | |