| + Incantata ! ... | Silvia CALOIANU [12.Aug.03 06:02] |
| Hmmmm..."ganditorozaur"... A fost o lectura captivanta, desi... Uneori imi pari cam...categoric, cam dur in asertiunile tale, de cele mai multe ori insa iti dau dreptate... Parere generala nr.1: BUN! Parere generala nr.2: merita sa revii asupra structurii textului. Ar iesi cateva eseuri, sau...vezi... Mi-a parut bine sa te cunosc, spirite! Incantata! | |
| + poetul este o ființă oblică | Alina Manole [12.Aug.03 19:09] |
| Poetul este o fiinta oblica – niciodata incovoiat, niciodata orizontal. Pe el cine vrea se urca – cu bocancii sau in incercarea dureroasa de a mirosi stelele. Am o lacrimă la colțul ochiului, cuvintele au rămas în aerul de care spuneai și care e începutul cerului. Voi căuta răsăritul luceafărului. Impresionant text. Cum se foloseste un poet? Un poet se ia, se saruta pe neasteptate, se pune la inima si se asteapta. Bine ai venit pe site! | |
| = STOP! Citiți! | Olimpia Blăgoi [12.Aug.03 19:58] |
| Înger gri, unde ai fost până acum, unde ai stat!? Dacă tot ceea ce ai scris îți aparține, înseamnă că a răsărit o stea, pe site-ul poezie.ro. Sunt copleșită de multitudinea ideilor, de altruismul cu care le comunici (îți spun, la ureche, deși secrete în public nu se permit, mai ales pe site, că altul ar fi "postat" câteva zeci de texte din ceea ce ai scris tu, aici!!). Am citit și primul tău text, consolidâdu-mi părerea. | |
| = multam! | serban georgescu [02.Sep.03 15:16] |
| Sunt onorat de aprecieri si multumesc celui sau celei care mi-a oferit stelutele. Rasfatat de trei femei in aceeasi zi nu am mai fost de mult.... Acum imi dau seama si eu ca poate era bine sa fragmentez textele. Poate asa ar fi fost mai digerabile. Ma obsedeaza insa ideea unei carti...o structura unitara si eterogena in acelasi timp. Nu stiu... La urma urmei cine are rabdare sa citeasca, cinste lui. De altfel Kafka ne spune ca toate relele lumii sunt nerabdarea si indolenta, asa ca... a bon entendeur, salut! P.S. Sefii ce parere au? | |
| = pastile efervescente | huckleberry finn [02.Sep.03 15:15] |
| Marturisesc ca nu ti-am citit textele de la un cap la altul. Sunt impresionata de calitatea lor, si le voi consuma pe felii, in portie zilnica, rumegand fiecare cuvant si asteptand sasi faca efectul. Imi place ceea ce scrii si cum scrii. Sper sa nu te opresti. Sunt incantata si de numarul de texte pe care le-ai introdus in biblioteca, si mai ales de autori. De fapt asa am si ajuns la cele scrise de tine. De la Baudelaire. Ziceam ca mi-as dori sa mai vad texte de ale tale pe poezie.ro. Sper sa nu te opresti. Am asa o temere, ca vei abandona, poate comparandu-te cu cenzorii, sau cu alti autori. Secretul este sa fii deschis. Cu cat dai mai mult de la tine, cu atat vei primi mai mult. Ai observat ca daca faci mai multe comentarii, esti mai citit? Spor la scris! | |
| = popas | serban georgescu [04.Sep.03 18:32] |
| Huck, spune-mi te rog, ce te face sa crezi ca ma voi opri? E foarte important pentru mine sa incerci sa-mi explici ce anume ti-a creat acest sentiment. | |
| = fermecatorul | Irina Sandu [24.Sep.03 11:26] |
| M-ai fermecat pur si simplu. Nici nu pot sa spun ce mi-a placut cel mai mult. Sa fi fost totul?! Idealia | |
| = Lacrima este sangele sufletului | Tudor Negoescu [24.Sep.03 12:35] |
| Managementul durerii, o asociație seducătoare pentru împătimiții de reflecții filozofice, fie ele și rutiere(pentru cei care se află în trafic pe Calea Vieții). Multe formulări grele, aforistice, demne de interes!Un text de studiat! | |
| + de premiat! | Tudor Negoescu [24.Sep.03 12:37] |
| ...și de premiat! | |
| = stele macinate | serban georgescu [25.Sep.03 00:29] |
| Va multumesc. A fost o adevarata surpriza. Nu credeam ca o sa mai primesc dupa atata timp inca o steluta. Acordarea nivelului de acces 100 este de asemenea o mare bucurie si imi da ... asa...senzatia unei mai mari responsabilitati. Desi nu stiu in ce sens as putea fi eu responsabil...hm! La urma urmelor praful stelelor da stralucire Caii Lactee..... Parerea mea. | |
| = sfidand logica | Dan Mitrut [25.Sep.03 02:44] |
| tre sa fac niste observatii. dar mai intai felicitari pentru nivel, Serban. 1. stralucirea Caii Lactee se datoreaza nu prafului stelar, care nu poate lumina, ci efectiv stelelor. norul acela luminos pe care il vedeti pe un cer senin, Bratul Orion al Caii Lactee, e format din miliarde de miliarde de stele, dand aparenta unui fuior de fum. 2."Apoi dintre meteoriti, care ciocnindu-se nasc alti meteoriti, dintre planete, dintre stele" cateva cunostinte de mecanica cereasca ar fi lamuritoare ca sa arate ca meteoritii nu se pot ciocni intre ei, planetele intre ele, stelele intre ele. am incercat sa vad daca ai scris metaforic, dar enumeratia ta paroxistic-astronomica nu ma lasa sa vad figuri de stil aici. 3. "Ei mi-au cerut sa-mi vand sufletul. La sufletul meu insa nici eu insumi nu am acces oricand si oricum. Sufletul meu este in mine si deasupra mea in acelasi timp. El fuge din mine si se intoarce la mine cu o asemenea viteza incat as putea jura ca este in acelasi timp si colo si colo" cui ai cerut sa iti vezi sufletul? carei instante interioare? ratiunii? ea nu iti poate arata sufletul. ma intreb cum ai reusit sa vezi acest joc de-a ascunsa cu sufletul tau. in realitate o astfel de miscare a corpului spiritual numit suflet nu se intampla. stii tu ceva dar nu stii exact la citire. 4."Din acest punct de vedere nu cred ca dumnezeu se simte foarte confortabil. Un gand bine tintit al acestei specii l-ar putea demasca." asta nu o sa se intample niciodata pentru ca gandul apartine mintii, iar mintea nu poate da preajma dumnezeirii. in veci. 5. "Pamantul pe care stai e numai o schija a exploziei initiale – BIG BANG-ul – cand totul s-a spulberat in miliarde de miliarde de particule: “CRESTETI SI INMULTITI-VA” se aude mult mai tarziu, din suflul exploziei." ar trebui citita mai multa astrofizica si modelul marii explozii, unde ai niste mici confuzii de intelegere. explozia nu a spulberat, ci a facut particulele sa se adune si sa se inmulteasca. inceputul acestei explozii, poate fi luat de departe in analogie cu "cresteti si inmultiti-va". 6. "Dar ce este nebunia? Numim nebun-nebunie tot ceea ce nu intelegem." asta e o afirmatie foarte hazardata si da pe nimic o gramada de chestii dragute pe care le-ai spus pe aici. 7. "Nu cred ca sufletul ne e folositor in viata. In aceasta viata. Faptul ca il avem nu poate fi altceva decat un indiciu." bine ca l-ai pus pe "nu cred" in fata, pentru ca zici aici parca e gandire de preadolescenta. dragul meu, sufletul tau tocmai te ajuta sa scrii cele de aici. tocmai in aceasta viata il folosesti il exersezi. traditia crestina spune ca dupa moarte ramai doar cu nivelul atins in cele trei corpuri subtile prin exercitiul de pe Terra. ma indoiesc ca o experienta veritabila te-a dus la concluzia asta. incerci uneori sa abordezi subiecte delicate in sinteze de zicere. observ ca ele au in spate doar o experienta senzoriala imediata. e foarte bine pe viitor sa discerni si sa redai doar experientele tale veritabile, sau haina lor de metafora. 8. "Ce este impodobirea miresei decat o incercare fatisa de a construi un idol? O statuie de carne impodobita cu flori, pentru bucuria ochiului meu in orbire" imi pare rau ca tre' sa zic, aceasta afirmatie e gest de crasa incultura. tre' sa te intorci matale la obiceiurile traditionale si sa vezi ce sens are impodobirea miresei. ea a constituit o taina, repeta gestul impodobirii pantocratorului cu cerul instelat, cu cununa vietii si a mortii. era sacru. sper ca ma intelegi. daca nu iti dau bibliografie de studiu. las-o mai moale cu idolii. stiu care e sursa, dar nu iti orienta gandirea pe asa ceva ca nu duce nicaieri. crestinismul veritabil nu are idoli, la fel Taoismul, la fel orice traire spirituala inalta. cel care vede peste tot idolii sau presupusii idoli faureste el insusi idoli si nu ii demasca, asa cum aparent crede. 9." Orice sistem de gandire este inferior sentimentului" aici m-ai lovit. cine este autoritatea care declara "minunea" asta? tu chiar nu te auzi ce spui? ia orice sistem luminos sau luminist si compara-l cu sentimentul. compara macar energia ce le construieste. sau sursa. sentimentele asa cum sunt ele azi inca nu pot tinti la origini atat de inalte precum cele care au dat sisteme de gandire monumentale. nu punem in discutie valoarea si utilitatea ci sursa si energia ce le emana. 10."“Eu cred” se rosteste totdeauna ca o trista aproximatie." asta poate la tine, dar sunt oameni care chiar cred, unii cred chiar in necredinta lor. spune tu asta unui Tutea, unui Steinhardt, unui Staniloaie, unui regretat recent Ilie Cleopa. dragul meu minunile exista. daca tu ramai la stadiul de afirmatii de genul celei de mai sus si crezi in ele e grav. uite, o zicala Zen spune: "o broasca locuia intr-o fantana si afirma, pe buna dreptate, cum ca ea stie toata lumea". nu vreau sa fac apropieri tendentioase, nu e felul meu, dar mediteaza la morala parabolei. 11. "Poezia este o religie fara idoli, este religia care iti spune sa-ti intorci ochii pe dos, de la cer spre tine insuti. Este o rugaciune catre adancul tau, este o religie care iti interzice sa te refugiezi la idoli si care te tranteste cu botul in tine insuti. Singura religie care merita sa existe!" da de unde, ce spui tu aici tocmai creare de alt idol se cheama si are ca sursa o idee absurda: ca omul e masura tuturor lucrurilor. 12. "In orice religie exista ceva sfant, insa, pentru dumnezeu, acel “ceva” nu este idolul, ci insasi ideea de religie….Parasirea sinelui. Dar ca sa avem dreptul la parasirea sinelui trebuie mai intai sa-l cunoastem…la sange…apoi sa-l acceptam, apoi sa-l respectam si mai apoi, in sfarsit, sa-l iubim, ca sa ne putem desparti de el asa cum se cuvine." de ce vorbesti tu din perspectiva lui Dumnezeu? asta e speculatie pura. daca tu crezi ca ceva sfant intr-o religie e doar ideea de religie, din punctul de vedere al lui DUmnezeu... mai sa fie, dar tu ai acces la mari minunatii. cred ca iar faci o confuzie, intre Sine(corpul spiritual cel mai adanc, chipul lui Dumnezeu in Om) si eul, sau corpul perisabil. numai asa poti afirma despre parasirea sinelui. pai pe asta nu-l mai poti parasi, nu ai cum. tot ce reprezinti tu, incepand de la cele mai subtile straturi pana la unghii si par sunt invelisuri manifestate ale Sinelui, vehicolul lui. invers, da. Sinele paraseste vremelnicia, pentru ca nu are gen si diferenta specifica.(o lectura de Eliade ar fi indicata, precum si o scurta informare despre traditiile spirituale ale umanitatii, ca sa vezi ca vorbesc aceeasi limba. daca nici asta nu te edifica...) ma opresc aici si te rog sa nu imi iei comentariul in nume de rau. initial am fost tentat sa nu spun nimic, dar gratificarea acordata fata de valoarea totala a textului, e, dupa parerea mea contrastanta. si eu am gasit pasaje frumoase, sa nu credeti ca sunt un Procust, dar unele dintre afirmatii sfideaza logica formala. cu respect Magul | |
| = despre logica formală | Tudor Negoescu [25.Sep.03 11:31] |
| În cazul acesta simțeam că vor apărea mici controverse...formale, dar îmi permit să cred că a fost gratulată cu steluțe ideea de literatură, frumusețea și poeticitatea acestui eseu, nicidecum logica formală. La cîte poeme celebre ale lui Nichita nu am căutat noi logica formală!!!Ce e frumos și lui Dumnezeu ar trebui să-i placă și să nu respingă, chiar atunci cînd ideea de Dumnezeu e un pic distorsionată. Paradoxal...dar sîntem pe tărîmul literaturii, nu al logicii formale. E un simplu punct de vedere, dacă mi-e permis . | |
| = a vorbi cu intelepciune | Dan Mitrut [25.Sep.03 12:45] |
| nu vreau sa se creada ca am cautat sa vanez logica formala in dauna literaturii. totusi trebuie pastrata o anumita decenta a afirmatiei mai ales a celei cu ton categoric. pasajele comentate de mine nu se remarca prin literatura ci prin expunearea unui sistem de gandire, exprimat in mod mai mult sau mai putin aforistic. si acum fie-mi permis, un aforism se remarca prin volatilitatea si surasul discret al intelepciunii, o nuanta deosebita ce creaza anumite silogisme puse in forma literara. ceea ce, trebuie sa recunoastem, in textul de fata, inca nu sunt cizelate. inca mai trebuie lucrat, pentru a trece de la simple observatii la franturi de intelepciune, fie si pentru o varsta mai frageda. personal am cautat la un moment dat lumina varstei in toata avalansa asta de cuvinte, ma gandeam sa il interpretez ca pe un tablou, dar micile inadverdente fata de realitate m-au adus cu picioarele pe pamant. autorul nu vrea sa surprinda o varsta cu nelinistile si frumusetile ei, ci vrea sa vorbeasca intelept despre lume. ori asta e cu totu altceva, aici sunt alte exigente. nu contest ca ce e frumos si lui Dumnezeu ii place, dar mai cred ca lui Dumnezeu ii place si ceea ce este cat de cat conform cu adevarul, atat cat ne este permis a vedea in el. eu cred ca autorul va exersa si nu o sa se supere pe interventia mea. un astfel de excurs, pe langa frumusetea literara trebuie sa puna marturie veridica despre lume, fie trecuta prin filtrul propriei fiinte. asta e parerea mea. cu respect, Dan | |
| = dan mitrut | serban georgescu [26.Sep.03 17:00] |
| 1. Nici gand de suparare. Dimensiunea comentariului dovedeste interesul pentru text, ceea ce ma onoreaza. 2. Recunosc ca sunt foarte categoric pe alocuri si ca asta e o greseala. Nevoia de certitudini ma orbeste uneori. De aceea mi-am taiat craca de sub picioare - ca sa vad in ce ma opresc - fiindca daca ma opresc inseamna ca m-am izbit de o certitudine 3. "Sa te plimbi o viata intreaga printre adevaruri, fara a avea totusi vreo convingere, este peste puterile unui om si chiar peste puterile unui sfant. Sta totusi uneori in puterea poetilor" ne spune Cioran. (Asta nu inseamna ca-i pun pe poeti deasupra sfintilor. Pentru ca nu cred in sfinti!) In opinia mea indatorirea poetului este sa priveasca spre lume din spatele stelelor si apoi sa spuna ce a vazut de acolo. Eu pana acum nu am reusit decat sa ma ridic pana in tavan...totusi...mi se pare incurajator ca am reusit desprinderea... 4. Despre astronomie nu stiu mai nimic si imi pare rau. Mi-a fost de ajuns insa sa aflu ca universul e in expansiune. De atunci numai la asta ma gandesc. Mi se pare o idee de necuprins pentru mintea omeneasca. Si totusi.... 5. cel mai aproape de adevar ai fost...cred...atunci cand ai spus ca nu aud ce spun...intr-adevar, cu mana pe inima iti spun, ca sunt multe lucruri pe care le-am scris aici fara sa ma aud...e o stare...un fel de abandonare. Incerc acest experiment pentru ca, din nou cu mana pe inima iti spun, cu ajutorul logicii (in care cred) nu am aflat nici un raspuns la intrebarile care ma intereseaza. 5. Treaba cu praful Caii Lactee a fost mai mult o gluma. Ideea e preluata dintr-un cantec extrem de romantic al lui Joe Dassin in care spune, la un moment dat: "...Les poussierres d'une etoile - c'est ca qui fait briller la Voie Lactee; On s'est aimee, n'en parlons plus et la vie continue" Cu stima si multumiri pentru interes | |
| = despre adevarurile lui Serban, numai de bine | Florina - Daniela Bordieanu [04.Nov.03 09:28] |
| nu-s critic literar, Serban. Dar ti-am savurat textul de nici nu-ti inchipui. Am copiat chiar pasaje intregi. Cat despre comentarii...hmmm...ti s-a spus "categoric", so what. E ceva in fiecare din noi (cred) care are nevoie de adevaruri (absolute/relative, asta nu are relevanta prea mare..) in fine, e un text grozav. si stii si tu asta :) sa ne-auzim cu bine la absolvire! Dana Bordieanu | |
| = florina | serban georgescu [05.Nov.03 18:35] |
| Multumesc mult pentru aprecieri, florina. Or should I say "Electrica"? Serios. Suna foarte bine, nu zici? | |
| = pusa rau pe ganduri :) | Florina - Daniela Bordieanu [06.Nov.03 12:58] |
| e o idee sa-mi schimb nickul?:) da..nu suna rau...tu stii ca m-ai pus pe ganduri???? mai, Serbane , mai..:) | |
| = . | Ioana Barac Grigore [25.Jul.04 12:17] |
| vad ce era de spus, s-a spus. in alta ordine de idei... da, la vestitor s-au gandit. doar ca el era planificat sa fie inger. ma bucur ca ai facut galagie (nu cunosc motivele si nu ma intereseaza) pentru ca am avut ocazia sa ma uimesc, sa te caut, sa te citesc si sa-mi placa mult. fond, forma, tot. felicitari sincere pentru paradoxala complexitate a lucrurilor simple intrepatrunsa cu simplitatea faptelor complexe din scrierile tale. ioana ioana | |
| = ioana | serban georgescu [25.Jul.04 14:37] |
| Imi pare sincer rau ca ceea ce spun se aude ca o "galagie" pentru ca nici pe departe nu am intentionat asa ceva. Multumesc pentru aprecieri. | |
| = . | Ioana Barac Grigore [25.Jul.04 20:08] |
| ma bucur ca te-ai oprit. si da! intr-un sistem de comunicare, segmentele contorsionate (de obicei din prea mult sau prea putin) ale unui mesaj se numesc zgomote. de cele mai multe ori, ele topaie pe canal pana gatuie mesajul iar acesta isi da duhul si moare. era pacat de mesaj (vezi perceptia destinatarului fctie de canal si lipsa feedback-ului). in poezie eu le zic "zgomote", altfel--"galagie". dar aici la tine e bine... | |
| = O interpretare gresita! | Bejliu Anne-Marie [04.Sep.05 18:27] |
| “Crede si nu cerceta” – o, doamne, ce eleganta invitatie la indobitocire! Ce soclu de granit este frica pentru statuile tuturor religiilor lumii! Imi cer scuze de corectie dar aceasta propozitie a fost interpretata gresit de marea majoritate a credinciosilor.Mesajul este cu totul altul daca citim complet fraza scrisa in Biblie.Respect,AnMar. | |
| = Crede si nu cerceta- o interpretare gresita. | Bejliu Anne-Marie [04.Sep.05 18:27] |
| "cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun." zisa de Pavel si consemnata in 1 Tesaloniceni 5:21 Acesta este adevaratul mesaj al Bibliei! | |
| = Anne-Marie | serban georgescu [05.Sep.05 20:41] |
| In primul rand multumesc de trecere. In legatura cu pasajul citat nu pot decat sa precizez ca am incercat sa redau modul in care BISERICA distorsioneaza mesajul biblic. Pentru ca cine, daca nu Biserica, a impamantenit acest concept "crede si nu cerceta"? Bineinteles ca in Biblie mesajul este mult mai complex si mai rafinat, insa Biserica nu are si nu a avut niciodata in istorie nici un interes sa explice Adevarul. Interesul Bisericii, si rolul ei istoric, a fost si este preponderent politic, de ce sa nu recunoastem? Tu spui ca "aceasta propozitie a fost interpretata gresit de marea majoritate a credinciosilor". Pai "credinciosii" nu "interpreteaza" nimic. "Credinciosii" asculta ce le spune Biserica, nu Biblia! E o Mare diferenta. Cea care interpreteaza la bunul ei plac Biblia este Biserica, nu multimea! Pentru ca "marea majoritate a credinciosilor", in loc sa stea acasa sa citeasca si sa reciteasca Biblia, se inghesuie la Biserica si asculta parerile preotului despre Biblie si nu mesajul biblic in sine. Ce se intampla este exact pe dos de ceea ce incearca sa spuna Isus in Evanghelii, in pasajul acela in care vorbeste de nevoia ca fiecare sa se roage in camaruta lui, acolo, in singuratate. Si apoi Isus are vorbe foarte grele impotriva "sinagogilor", a fariseilor si ... preotilor (!) - Pentru cine are ochi de vazut si urechi de auzit, desigur Dar , atentie: el spune "sinagogi", insa mesajul lui nu este impotriva iudaismului (asa cum interpreteaza Biserica Crestina in propriul interes), ci impotriva Ideii de Biserica. Mare atentie! "Synagoge" este un cuvant grecesc care inseamna "adunare". Isus in Evanghelie vrea sa ne spuna, eu unul asta inteleg, ca locul adevaratei rugaciuni este acasa, in singuratate, si nu in public! Nicaieri in Evanghelie Isus nu porunceste nici sa construim biserici, nici sa ne inchinam la imagini pictate sau zugravite, nici sa ne impartasim, nici sa ingenunchiem in fata popilor si nici sa le pupam mana acestora! Toate acestea sunt inventii ale Bisericii impuse de-a lungul istoriei, cu scopul foarte precis de a manipula multimile. As putea continua asertiunea mea, insa tema este foarte complexa si nici spatiul nici timpul nu imi permit sa o dezvolt. In plus nu am Biblia la mine, iar citate dupa ureche nu-mi place sa dau. Mi-a facut placere vizita ta si te mai astept. | |
| = "Cine incearca sa se opuna durerii abstracte, lupta zadarnic..." | Bejliu Anne-Marie [05.Sep.05 23:17] |
| "Cine incearca sa se opuna durerii abstracte, lupta zadarnic. Cine invata sa-si puna durerea la treaba poate deveni un creator."... Si mi-am pus durerea la treaba si șontâc șontâc poate voi ajunge pana la urma un...biet creator. cat despre biserica si preoti parerile sunt impartite atata timp cat exista inca multi parinti cu har care stiu sa indrume asa cum trebuie catre calea credintei,fara pupat de mana sau alte obiceiuri barbare (pomenite de tine) cum spunea parintele Ioan Moldoveanu,sfatuitorul familiei mele si cel care l- slujit la inmormantare pe fiul meu cel mare.Impartasania eu cel putin o percep ca pe o curatire sufleteasca si trupeasca,este o slujba simpla si atat de curata.Efectul se face simtit rapid mai ales la copii. Respect si prietenie,Anne-Marie. | |
| = Sunt nascuta si crescuta in religia ortodoxa | Bejliu Anne-Marie [05.Sep.05 23:38] |
| Cu corectiile de rigoare(l-a slujit),revin sa precizez ca sunt nascuta in religia ortodoxa si daca din cele mai vechi timpuri aceasta religie are obiceiurile ei sfinte eu nu pot decat sa ma aliniez.In ce priveste rugaciunea,da,sunt de acord cu dvs. ca trebuie facuta in intimitate.Legat de icoanele ortodoxe am invatat lucruri deosebite de la parintele ca l-a impartasit de curand pe baiatul meu.La ele nu as putea renunta nicicand.De multe ori in biserica in murmurul continuu al oamenilor aflati acolo nu reusesc sa-mi gasesc linistea atat de necesara unei comuniuni perfecte cu El.Trecand prin atatea necazuri starea mea emotionala este deosebita acum iar tensiunea permanenta ma sufoca impiedicandu-ma sa ma relaxez.Rugaciunea iese intr-o forma imperfecta dar stiu ca El aude si patrunde tot. Imi cer scuze daca am plictisit,Anne-Marie. | |
| = Matei6 ; 3-6 | serban georgescu [06.Sep.05 11:47] |
| Iată citatul despre care vorbeam mai devreme: "Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata! Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti" | |
| = repere pe drumul spre intelegerea specificului ortodox | florin caragiu [02.Oct.05 19:06] |
| Cu tot respectul fata de parerea ta, Serban, trebuie sa remarc acuta ei subiectivitate. In ultimii douazeci de ani cat am colindat bisericile ortodoxe din Bucuresti si din tara nu am auzit niciodata formula romano-catolica (revoluta azi si in Romano-Catolicism!) "Crede si nu cerceta". Dimpotriva, "crede si cerceteaza"! In viziunea ortodoxa, credinta oricum priveste lucrurile de taina, ca o axioma existentiala, personala si comunionala, mai presus de verificabilitatea instrumentala, si nu se opune cercetarii, care o prelungeste, o concretizeaza in diverse aspecte spre rodirea in lume a iubirii ce ne desăvârșește si a "adevarului ce ne face liberi". Pe de alta parte, Biserica este adunarea tuturor madularelor lui Hristos. E o eroare frecvent intalnita si regretabila identificarea Bisericii cu unii reprezentanti al ei alesi subiectiv. Sa nu uitam ca Biserica e comunitatea sfintilor si a celor ce se sfintesc. Deci, daca te intereseaza un dialog constructiv cu Biserica, poti vorbi si cu mine, care fac parte din ea. In plus, a crede ca te poti ruga in pura izolare, si a desparti intimitatea de comunitate, e in sens crestin o neintelegere a spiritului evanghelic. In primul rand, cand esti izolat nu esti singur. In preajma sunt diavolii si ingerii. Inaintea Domnului si poate si a celor ce au trecut dincolo esti ca o carte deschisa. Tu insuti te poti mandri si inalta cu gandul ca vamesul si cand esti singur. Se stie din experienta duhovniceasca ca razboiul e mai mare in izolare, si ispita inselarii e si ea mai mare. Problema se cere pusa mult mai nuantat. A ne ruga in camara noastra vrea sa spuna, in sensul Domnului, a avea rugaciunea inimii, nu a buzelor, rugaciunea launtrica, nu doar formala. Camara de taina este inima noastra, ca din inima ies gandurile patimase ce spurca pe om. Daca rugaciunea e raspunsul la chemarea de dragoste a lui Dumnezeu si concretizarea iubirii, iar iubirea e un eveniment de comuniune, de ce sa nu fie rugaciunea un eveniment de comuniune? Tu nu esti inca familiarizat cu ethosul ortodox, si ai prins din zbor cateva expresii zis "comune", poate impreuna cu cateva prejudecati si greseli de intelegere ale unor crestini, dar sa stii ca viziunea ortodoxa a Bisericii, a sfintilor ei este extrem de nuantata. Viata Bisericii este in esenta ei un eveniment de comuniune. Rugaciunea isi are implinirea in impartasirea liturgica, prin care primim Trupul dumnezeiesc-omenesc al lui Hristos. Impartasirea cu Sfintele Taine ne da viata de la izvorul dumnezeirii, putinta de a implini porunca de a iubi cu iubirea Sa. Rugaciunea "Tatăl nostru" pe care a dat-o Mantuitorul Hristos are un caracter profund comunitar, ca si Cina cea de Taina, ce s-a facut dumnezeiasca Liturghie. "Cine nu mananca din Trupul meu si nu bea din Sangele meu nu are Viata in sine". Iar prin impartasire madularele Bisericii sunt intr-un duh, se umplu de harul Duhului de care e plin Trupul lui Hristos cel Inviat. Eu stiu ca daca tu poate ca nu participi inca activ, liturgic, la viata si ethosul Bisericii poti vedea aceste lucruri ca nebunie, sminteala, sau vorbe lipsite de continut. E totusi onest sa accepti un punct de vedere venind de la cineva care traieste inauntrul Bisericii, si nu sa faci o analiza grabita din afara ca si cum ar veni dinauntru! E loc destul de dialog, dar avem nevoie de deschidere spre specificul celuilalt, ca sa putem progresa in dialog. Nicidecum nu vreau ca aceste randuri sa se constituie in vreun fel de disputa, ci le propun, dupa cum am spus, drept un mic reper in drumul spre dialog. Cu respect, Florin. | |
| = domnului caragiu | serban georgescu [07.Sep.05 13:59] |
| Domnule Caragiu, multumesc pentru comentariu dar, parerea mea e ca ne indepartam prea mult de subiect. De la Religie, am ajuns la Biserica si acum la "viziunea ortodoxa". Va rog sa ma credeti ca de "viziunea ortodoxa" am parte zi de zi de aproape 40 de ani de viata si mi-am format deja o impresie. Daca imi propuneti un dialog pe ACEASTA tema raspunsul meu este: "Nu, multumesc". In schimb astept cu interes parerea dumneavoastra despre textul de fata in ansamblu. | |
| = indemn spre un demers polifonic-dialogal | florin caragiu [07.Sep.05 17:46] |
| Domnule Serban, Observati ca ma conformez si trec la randul meu la un stil mai conventional reverentios. Daca m-am adresat dvs. la persoana a doua e doar pentru ca am avut bucuria de a cunoaste multi artisti si in aceasta atmosfera modul de adresare era invariabil unul ce stimula constiinta varstei unice a tineretii spirituale. Revenind la aprecierea eseului, as indrazni sa observ ca, pe undeva, dincolo de reale sclipiri si intuitii, dar si de exprimarea sub forma generala, dur sententioasa a unor frustrari si nelamuriri personale, in stil pe undeva cautat cioranesc (Apropo, am rezerve ca s-ar mai putea naste un al doilea autentic "Cioran"), structura eseului dvs. e pronuntat monologica, cauta o infasurare, inchidere in tesatura de gand, ca intr-o gogoasa de fluture. Va recomand cu caldura sa cititi cartea cunoscutului critic literar Mihail Bakhtin despre polifonia romanului dostoievskian. As indrazni sa sper si ca om credincios ma rog lui Dumnezeu sa vina clipa iesirii dvs. din gogoasa, clipa zborului in cerul limpedei si infinit de nuantatei iubiri. Cred ca ati avea mult de castigat daca ati asimila o deschiderea polifonica, in care vocea Celuilalt sa nu fie absorbita de vartejul ce topeste si absoarbe totul in adancul lumii proprii de gand. Intelectualismul e forma cronica a unui nucleu dur de retragere monologala in sinele mental devenit asemeni unei gauri negre. Poate e o parere subiectiva, eseul ar merita desigur o analiza mult mai amanuntita si ampla. Va recomand totusi sa aveti mai mult in vedere dialogicitatea constitutiva vietii! A merge in sensul unui intelectualism monist in contra tendintei comunionale, fiintiale naturii umane, poate duce in timp la o fundatura si o fractura existentiala si chiar la o criza in ceea ce priveste creativitatea. Aceasta e o prima parere personala in luarea de contact cu lucrarea dvs. Cu respect, Florin Caragiu. | |
| = buba | serban georgescu [08.Sep.05 09:55] |
| multumesc pentru aprecieri, voi incerca sa tin cont si de recomandari, numai ca ... nu eu decid momentul iesirii din gogoasa ... aici e buba! mi-a facut placere dialogul si poate ne-om mai intalni ... | |
| = ce caut eu aici?? | Mihaela Merchez [26.Sep.05 00:01] |
| am ajuns intamplator si am ramas in pagina asta. cu gandul la scurta mea adolescenta. si la "Citadelle" a lui Saint Exupery. e frumos ce iti construiesti in tine pentru tine si pentru ceilalti. nu te opri, pentru ca asa crestem. unele lucruri, peste cativa ani si peste cateva zeci de mii de cuvinte vor arata cu totul altfel. felicitari! | |