| + cumva si varianta in rusa? | Radu Herinean [11.Nov.03 16:07] |
| informatii tehnice despre pian: http://www.speech.kth.se/music/5_lectures/conklin/conklin.html | |
| = Aici, la doi pasi de casa in care Puschin manca placinte moldovenesti! | Nicolae Mihai Popa [11.Nov.03 16:43] |
| In acordurile unui pian imaginar, din lemn mai vechi decat insusi muzica, of!cum sa nu ma simt coplesit de acest articol tocmai eu si anume aici, intr-un local al Chisinaului vechi (perimetrul fostei piete Sf.Ilie), la doi pasi de casa in care Puskin manca placintele lui Stamati cu mare placere, ca sa le critice cu aceeasi placere in Jurnalul sau, mai tragand si cate un foc de pistol in tavan; acum casa fiind Muzeul Puskin... Iti multumesc! Mi-ar placea sa-l public si in revista si ma intreb daca nu voi avea probleme in privinta drepturilor de autor. | |
| = intrebare | vasile teodorovici [11.Nov.03 17:11] |
| La inceputul textul va referiti, in treacat, la rolul pianului in instruirea muzicala a copiilor. Nu acesta era subiectul articolului dumneavostra, dar poate ar fi interesanta o revenire asupra subiectului. De ce credeti ca este importanta instruirea muzicala a copiilor? | |
| + despre pian | Anca Veronica Anghel [12.Nov.03 02:12] |
| Mie mi-a placut ce am citit. Dupa o zi plina de stress articolul tau m-a delectat. Multumesc ! :) | |
| = Nicolae Popa | Diana Iepure [13.Nov.03 12:44] |
| Stimate Nicolae Popa, Si mie mi-ar placea sa-mi publicati articolul. Voi mai lucra un pic la el, voi atasa si notele pe care le-am omis aici. Mai aveam pe undeva niste materiale adunate de prin arhiva...Arhivele stiu cata lume a mancat placintele noastre si tot degeaba. Inca de pe cand il omenea Stamati pe Puskin trebuia s-o mai rarim cu placintele...Pare-se ca nici azi nu suntem mai departe. Turnam vin si dam...placinte, doar ca gloantele trase in tavan se intorc drept in capul nostru. Radu imi zice de varianta rusa. Dar eu mai vreau sa ma odihnesc macar vreo doua luni de limba rusa. Nu ca mi-as dori s-o uit, ci doar sa n-o mai aud...si sa n-o mai vad...un timp. Cu mult respect, Veverita. P.S. Pastrez un autograf pe o carte de debut. De acolo mi-au fost citite niste randuri cu dedicatie:)" Vino iepure sa-mi sari intr-un picior"...:)))Eh, asta a fost cu un milion de ani in urma.:) | |
| = vasile teodorovici | Diana Iepure [13.Nov.03 14:55] |
| Imi aduc aminte cu nostalgie de copilaria mea si de concertele noastre de familie. Cand eram in clasa a IV-a, s-a deschis in sat o scoala de muzica pentru copii. Mult a luptat tata, dar tot a obtinut ce si-a pus in gand. Profesorii veneau de la colegiul de muzica din Soroca. Am avut noroc. Scoala sateasca cu profesori de colegiu republican! Se facea solfegiu ca la colegiu:). Parintii "m-au dat la pian".:) Mare talent nu aveam, dar imi placea la nebunie. Ma trezeam la 5 dimineata sa ma ocup. Era o concurenta intre clase, intre colegi. Aproape de agonie.ro:) Asa ca mi-au cumparat si instrument. Petrof. Din lemn rosu. Cu trei pedale. Cu scaun de metal in culoarea pianului. Era un vis roz de culoarea lemnului rosu.:) Doar noi aveam pian acasa. Primii din sat.:) Parintii au tot platit rate vreo doi ani. Pianul asta, Petrof cu trei pedale, a fost centrul universului copilariei mele. Ce concerte si spectacole mai organizam in familie...Cu romante, cantece populare, muzica clasica. Maica-mea are o voce deosebita. Taica-meu canta la caval. Si azi imi amintesc cum sarea frate-meu de dupa perdica cu umarul gol si giulgiul legat nod.:))) El era Luceafarul. Sora-mea citea cuvintele autorului si eu eram cu fundalul muzical.:))) Pianul a fost un fel de suflet al sarbatorilor de familie. Sora-mea m-a ajuns din urma si m-a intrecut...Ce sa mai zic despre educatia muzicala si rolul pianului?:) | |
| = vasile teodorovici, anca! | Diana Iepure [13.Nov.03 13:31] |
| Imi aduc aminte cu nostalgie de copilaria mea si de concertele noastre de familie. Cand eram in clasa a IV-a, s-a deschis in sat o scoala de muzica pentru copii. Profesorii veneau de la colegiul de muzica din Soroca. Am avut noroc. Scoala sateasca cu profesori de colegiu republican! Se facea solfegiu ca la colegiu:). Parintii "m-au dat la pian".:) Mare talent nu aveam, dar imi placea la nebunie. Ma trezeam la 5 dimineata si mergeam la scoala sa ma ocup. Asa ca mi-au cumparat instrument. Petrof. Din lemn rosu. Cu trei pedale. Cu scaun de metal in culoarea pianului. Era un vis roz de culoarea lemnului rosu.:) Doar noi aveam pian acasa. Primii din sat.:) Parintii au tot platit rate vreo doi ani. Pianul asta, Petrof cu trei pedale, a fost centrul universului copilariei mele. Ce concerte si spectacole mai organizam in familie...Cu romante, cantece populare, muzica clasica. Maica-mea are o voce deosebita. Taica-meu canta la caval. Si azi imi amintesc cum sarea frate-meu de dupa perdica cu umarul gol si giulgiul legat nod.:))) El era Luceafarul. Sora-mea citea cuvintele autorului si eu eram cu fundalul muzical.:))) Pianul a fost un fel de suflet al sarbatorilor de familie. Sora-mea m-a ajuns din urma si m-a intrecut...Ce sa mai zic despre educatia muzicala si rolul pianului?:) Imi pare bine ca V-a placut.:) Cu mult respect, V. | |
| = dublare comentariu | Radu Herinean [13.Nov.03 14:56] |
| diana, ti-am aprobat si comentariul pierdut deoarece era un pic diferit. sper sa nu te deranjeze. in principiu, daca trimiti si primesti confirmarea, comentariul ramane neaprobat dar va aparea cand e descoperit de un editor. | |