| = imi place | Diana Chifane [03.Feb.04 10:19] |
| Da. Voi continua sa urmaresc drumul celor doi. | |
| + "Era ceasul rugii în doi" | Silvia CALOIANU [03.Feb.04 14:54] |
| Poezia aceasta coboara in noi ca un "clopot mare" al "cetății-hartă" - prezente prin simboluri antranante - cu un aer fraged de "taram nou", drept rezultat al tentatiei, al spargerii unui tipar bine incetatenit, fapt care poate aduce dupa sine pedeapsa. Elocinta discursului ne teleporteaza involuntar in acea atmosfera, in care emotiile ne sincronizeaza incitant cu trairile celor doi (izgoniti sau nu). Remarcam: va scoteati ghimpii dupa inca o lupta, dupa inca un teren obtinut, dupa inca un segment "alergat" (" Am încetat să mai alergăm... obosiți"), oprindu-va, doar pentru ca "Era ceasul rugii în doi"...Pericolul persista, dar dulce e clipa, atata timp cat exista posibilitatea de a te retrage in spiritul persoanei iubite, pentru a plange sau de a-i primi lacrimile in tine ("...te-ai strîns în mine și ai început să plîngi ușor..."). "Arborii Labirinthiei", ei au vazut, ei pot confirma... Lecturand si textul acesta - care denota, indubitabil, o voce antrenata de poet - m-am surprins intrebandu-ma inca o data: "cine o fi Virgil T.? de ce isi ascunde numele?". | |