| = just asking | Cosmin Dodoc [03.Feb.04 19:57] |
| frumoasa lectie domnule firica. te astepti la un raspuns? | |
| = Poate.... | Cosmin Ciotlos [04.Feb.04 07:57] |
| Nu stiu, poate gresesc, dar mi se pare ca textul asta merita mai mult sa fie in slujba altei polemici, mau de esenta . E furibund, e ofensiv, e acid, dar ce rost are ? Nu ar fi mai bine sa ne maniem mai putin ? E clar ca acela caruia ii raspunzi nu si-a dat seama de simularea erorii. S-a pripit, a calcat stramb, i-a spus-o si Radu. Oare mai era nevoie de atatea vorbe (si chiar jigniri?). Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu reprosez raspunsului tau decat fapul ca nu merita nervii. | |
| = Cosminilor - Dodoc & Ciotlos: când scriu sunt copil "cuminte" | Adrian Firica [04.Feb.04 16:15] |
| Cosmin Dodoc: Dacă răspunde înseamnă că are simțul răspunderii. Dacă „nu”, este și ăsta un fel de răspuns, deși e mai fragil și ... interpretabil! Dacă „nu și nu”, atunci e clar că a luat-o pe coclauri: probabil că s-a apucat de caligrafie, caz în care a rătăcit „chestiunea” în altă parte. Cosmin Ciotlos: Nu am fost, „o clipă”, nervos, fac parte din categoria apaticilor. Textul are rost, din punctul meu de vedere, pentru că are un sens corector – până și tu observi că „a călcat strâmb”. În ceea ce privește pripeala, apăi aici, chiar că merita mai mult decât o corecție, avea nevoie de „tratament”. Nu se poate să dai drumul la gura, aflându-te în treabă, făcând apoi reproșuri, care țin de altceva decât de calitatea textului (omul avea ceva cu mărimea literelor, care probabil că i s-a părut că ține de nanometrie, nu de poezie, încercând să-mi spună că am greșit adresa) și să nu suporți consecințele. M-am șimțit dator să îl conduc prin poezia cu pricina, făcând-o mare cât șura, ca să aibe omul pe unde să se-ncure. Uite, întreabă, te rog, pe Sanda Deme, dacă nu am ceva dreptate. D’na Deme e de meserie, medic psihiatru, și are și o părere „bună” despre mine, pe care eu am acceptat-o (părerea). Sanda a spus ca sunt: „ ... dincolo de fix”. „Dincolo de fix”, dar apatic - atunci când scriu sunt ca un copil „de cuminte”. | |