| = voi reciti... | Maria Prochipiuc [09.Feb.04 11:25] |
| Asteptam de mult epilogul... am citit , e dens , voi reveni cu comentariu un pic mai tarziu | |
| = Mariei, mulțumiri și așteptări multiple | Daniel Bratu [09.Feb.04 14:43] |
| Mă bucură trecerea ta, chiar și așa, în viteză. Aștept cu drag comentariul extins, fie și nefavorabil. Nu știu dacă este epilogul așteptat de tine, este doar unul dintre ele, ușor actualizat. S-ar putea să și renunț la el. O să revin și eu, ceva mai târziu, pentru mici "explicațiuni". | |
| = Rebus? | Maria Prochipiuc [09.Feb.04 16:29] |
| Să văd dacă reușesc să mă dezbrac de gândurile mele siropoase și să mă îmbrac în pielea ta roasă de carii, îmi este greu parcurg prin clepsidre împietrite, apusuri sângerii, nici măcar aripile îngerului nu mă ajută prin zbor amărui ca prin spargerea a ceea ce s-a numit cărămida să acundem suferințele noastre închipuite… Nu! … chiar dacă de la macazele vremilor noi cumpărasem acarii, iar de la tine doar rația de libertate. … e un rebus destul de complicat… | |
| = nici rebus, nici eu | Daniel Bratu [09.Feb.04 16:43] |
| E mult mai mult decat un rebus, e o lume invinsa. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte. Plec, o vreme ma voi ascunde sub mantia roasa de carii si zapezi. | |