| = ... | Mae Stanescu [07.Mar.04 16:18] |
| "Dumnezeu este o inventie a oamneilor si oamenii o inventie a lui Dumnezeu", de unde asta mihaela? si daca povestea cu viermisorul e adevarata sa stii ca mi-a lacrimat sufletul... | |
| = mae | Mihaela Plesa [07.Mar.04 16:41] |
| Draga Mae, Cred ca sunt constienta de afirmatia de mai sus, desi neaga intr-un fel existenta si a mea si a Lui( lui). Si poate ca unii dintre noi nici nu existam, decat in povesti. Stiu ca tristetea nu e o stare care se poarta duminica, dar asta e. | |
| = mihaiplesa | Nicolae Tudor [08.Mar.04 18:48] |
| M-a impresionat aceasta proza. Este scrisa cu simtire. Se simte poezia ca stare si ca expresie scrisa. Proza ta este o radiografie poate prea exacta a realitatii si sufletului omenesc. Intai se scrie tot-tot ce simti. Apoi se vine cu foarfeca si se taie la jumatate. Apoi se taie iar la jumatate. Cine are curajul sa faca asta –nu e o regula obligatorie !- va reusi sa-si concentreze ideile la esential, la strictul necesar. Aici mi-e drag tot ce spui, pentru cititorii tai de suflet, ramai asa. Dar ca lucrarea ta sa stea pe masa eternitatii va trebui sa vii cu foarfeca. Apoi trebuie modificat oarecum uniformitatea registrului de exprimare , sa fie in cascade, astfel ca momentele de maxime emotii sa se contureze distinct, limpede, clar. | |
| = Nicolae Tudor | Mihaela Plesa [08.Mar.04 19:52] |
| Draga Nicolae, Ci fiecare propozitie pe care o citesc din comentariul tau, ma mai ciocnesc de cate un adevar pe care fie ca l-am simtit si eu, fie ca mi s-a comunicat de catre altii, dragii cititori( fara de care nu am exista nici noi, cei care scriem). Mi-a placut reteta aceea cu forfecuta, teribil de mult. Nu intru in detalii, nu stiu ce as cauta eu pe masa eternitatii( desi poate asta e visul ascuns al oricarui scriitor), nu stiu daca a trecut suficient timp ca sa ma pot detasa de fiecare cuvant, nu stiu daca vreau sa ma detasez de ele( acolo este teribil de trist, dar sigur), dar poti fi sigur ca iau in considerare parerile exprimate cu bun simt si in cunostinta de cauza si nu se stie cand, dar candva sigur se va si vedea asta. Cu empa/simpa/tie, mihaiplesa | |
| = într-un alt timp | Dănilă Florentina-Loredana [11.Mar.04 10:44] |
| “...într-un alt timp,morti sau vii, ne vom împleti pentru putină iubire“... Speranta ultimă, motivatia finală a ratiunii de-a exista, puterea de a merge mai departe, la gândul că măcar în alt timp... Un text foarte frumos, bine scris si, sinceră să fiu, nu prea stiu unde-ar trebui pusă foarfeca în actiune. | |
| = Numai noi... | Daniel Dinescu [11.Mar.04 11:00] |
| Si mie imi place ce ai scris...e tare trist, cu toate ce vad o licarire de speranta in el... Cred ca, in momentele de durere, Dumnezeu ne-a dat 'darul' asta, ne-a permis sa-L/sa ne negam...si e mare lucru, ce tablou isi neaga pictorul, ce casa isi neaga arhitectul, ce mancare, bucatarul...numai noi Il negam...si El ne iubeste si atunci! :) M-a impresionat textul tau!:) Ne mai citim. Daniel | |