| = Profanarea sonetului figurant | radulucian [19.Sep.01 18:07] |
| anotimpurile s-au resemnat pentru el si i-a ramas doar o toamna impietrita sa-i margineasca inchisoarea atemporala cu frunze arzand vara visurilor apuse. chiar universul si-ar putea expune minunile in ceata deasa din fata ochilor lui tristi fiindca si resemnarea a trecut din pasiunea lui in amintiri despre un viitor promis altuia. nici soarta, nici Dumnezeu sau chiar Timpul, nu l-ar putea arunca afara din gradina blazarii cand dorintele lui au murit inainte sa se nasca Si de ce ar lupta ? A iubit... poate... pretinsa manifestare inconsistenta si vaga pentru o sirena... o clipa... o himera... | |
| = acum pentru oriana | radulucian [19.Sep.01 23:23] |
| acum mi-ai facut impresia ca tu esti mai trista ca mine... cheer up... doar fiindca imi pot exprima atat de... cumva... tristetile in cuvinte nu inseamna ca sunt deprimat pana la renuntare... si stiu ca nu exista jumatati si nu caut o jumatate, dar prin natura mea raman fidel chiar si tristetilor mele. si suntem fiinte fericite, perfecte, fiindca avem libertatea sa alegem tristetea atunci cand nimic nu ne-ar impiedica sa fim fluturi, sa alergam din floare in floare... :) nu mi-ai spus totusi cum a fost textul.. il voi publica la mine ca sa ai ocazia sa comentezi :) radu | |