| = IATA DOVADA | Cristian Olaru [17.Mar.04 18:50] |
| Vezi tu, Dana, se intampla ca de cele mai multe ori voi, FEMEILE, sa cereti astfel de dovezi...din aceasta pricina si cred ca, defapt voi sunteti cele care nasteti adevaratii poeti. De data aceasta insa, INOCENTA din frumoasa ta poezie a dat dovada adevaratei iubiri...acum POETUL cere o dovada celeia pe care o si naste FEMEIE. | |
| = dovezi | dana stanescu [17.Mar.04 22:44] |
| multumesc de vizita si comentariu la versurile mele "mici" ...dragostea ne invata atat de multe | |
| = parere | Mae Stanescu [18.Mar.04 18:04] |
| dana, mi-au placut versurile tale, am avut nostalgia primului sarut, mi-am amintit si de "liceenii" si m-am gandit la "sarut ca dovada a iubirii", dar ce lucru mare e iubirea si atunci, ce lucru special trebuie sa fie sarutul... | |
| = same name | dana stanescu [18.Mar.04 22:17] |
| ma bucur ca ti-a placut poezia mea si c aa trezit ceva in tin e, mai ales, pentru ca asta e rostul cuvintelor | |
| = ... pagina ta. Ma simt bine aici si mai am de citit ... | Nan Florian [21.May.05 14:54] |
| Dana Stanescu! Buna! Am spus intr-o alta epistola (comentariu) ca imi place aceasta poezie, dar nu am explicat de ce. Va fi tare greu, pentru simplu motiv ca o poezie nu poate fi explicata. Cred ca trebuie sa te apleci asupra ei cu sufletul deschis, sa incerci, sa doresti cu tarie sa o primesti in inima ta. Poetul iti intinde nu doar mana, nu doar textul, nu doar ideea, ci un ceva ce razbate dincolo de toate acestea. Vorbesc de sentimente. Cred ca poezia (si aici fac referiri la "joc") trebuie sa fie ca un parfum; nu stiu nimic de componente (partea chimica), uneori nu pot asocia mirosul cu ceva existent (deja existent) in natura si cu toate acestea "mirosind" poezia pot spune: a grozav, imi amintesc de ... , sau:Dumnezeule, parca as fi la munte, sau: intr-o camaruta intima, la tara, foc molcom intr-o sobita taraneasca, de pamant, miroase a mere coapte si a gutui si usor amarui a nuci uscate, eu, ea, Adam, Eva, nici o rusine, nici un pacat, bucurie ca la inceput de lume, placerea de dupa, fara ganduri ascunse, fara orgolii, fara griji (cine spala cada, cine ia copilul de la gradinita, etc.) doar eu, ea, placerea si jocul, nu conteaza care joc, conteaza starea de joc. "nu mai stia daca soarele sau degetele lui o mangaiau cald pe obraz o ameteau" "Nu mai stia" pentru ca nu conteaza, nu soarele, nu degetele, erau ametiti de starea de joc. De dupa! Nu inainte! Inainte e altceva, jocul nu este, dar trebuie sa fie rabdator (desi clocotesti), jocul nu este, dar trebuie sa fie strunit. Asta simt eu citind poezia ta si tare imi place. Este starea de joc de dupa - in stare pura. si rupand un colt de inima inca vibrand scrijeli pe zid dovada iubirii Spune odata in plus ca am dreptate. Poezia imi place pentru ca ma invita sa colaborez, fac parte din actiune. Iau ce-mi oferi (ingredientele pure ale starii de dupa) si incep sa adaug (dupa posibilitatile mele:caracter, inteligenta, educatie, etc) si daca am tot ceea ce-mi trebuie evadez, fac pasul in spatiu mirific al viselor in care am fost invitat. Prin poezie (cu siguranta prin poezia de fata) construiesti acea legatura aproape mistica (cuvantul mistic nu este pus asa ca sa dea bine, daca-l simti pe Dumnezeu, cu tarie, cu durere, cu dorinta, daca urli in sinea ta "SIMT" sau macar "VREAU sa simt" se creaza ... asa si cu poezia) dintre autor si cititor. Si mai este un lucru. Nu intamplator am citit mare parte (m-am dus in pagina ta si constat ca mai am de citit una singura - ce culoare are sarutul tau?) din poeziile tale. Cred ca daca vrei sa cunosti un autor trebuie sa-i citesti mai multe poezii. Una nu este suficient. Este un inceput, este bine, dar nu suficient. Inca un pic si nu te mai plictisesc. Sunt destule poezii pe site care explica nu sugereaza, constata nu ma implica si ceea ce este cu adevarat remarcabil "joc"-ul se ocupa de "frumosul" poeziei (adevaratul ei rost) si nu de adevar,nu de starea de fapt. Nu vreau adevarul in poezie, rostul poeziei, adica "frumosul" trebuie scos din inima mea cu orice pret, chiar cu pretul unei minciuni. Daca vreau adevarul citesc un pamflet, un articol, citesc ziarul, ma uit la stiri, etc. Poezia asta are ritm si nici nu am simtit nevoia de rima. Dana Stanescu, ce sa spun? Mai trec prin pagina ta. Ma simt bine aici si mai am de citit proza. | |
| = ... | Dana Stanescu [21.May.05 15:19] |
| Acum chiar m-ai coplesit cu un asa comentariu. Poezia asta si mie imi e draga, tocmai ca e calda si jucausa si... si normal ca am lasat urma aia de mister. nu e perfecta, stim... ai mult adreptate cu c eafirmi despre poezie, ar suna redundant sa spun mai multe. ma bucur ca a ajuns la inima ta de cititor... proza o sa fie cu totul altceva. ma intreb ce vei spune si daca vei avea rabdare | |