| + "buna dimineata pasarea mea" | Silvia CALOIANU [23.Mar.04 08:57] |
| +"buna dimineata pasarea mea" ma crezi ca plang? daca ieri am tacut, dupa ce ti-am citit poeiza aceasta, la care m-am uitat cu o uimire aparte,(pe alt site literar), azi vad in mine o imensa revolta impotriva unor decizii ale lui dumnezeu... poezia ta mi-a amintit ca sunt mai slaba, mai neputincioasa decat stiu, decar cred ca pot fi... sa-ti vina un asemenea gand "am un mormant de crescut"?! trebuie sa simti o durere imensa ca sa poti vorbi in asemenea metafore... atat de frumos sa vorbesti despre o durere, chiar imaginata sa fie... e o bijuterie poezia aceasta si nu o pot comenta din cauza emotiilor... | |
| = sugestiva | Silvia CALOIANU [23.Mar.04 09:11] |
| si noi, oare nu crestem odata cu mormantul din noi insine, in general? tin sa remarc, neaparat, aria sugestiva a expresiilor metaforice, plasticitatea lor,vocea afectiva... | |
| = semn de intrebare | Alexandru Spataru [23.Mar.04 11:39] |
| Probabil ca poezia poate impresiona prin ciudatele sensibilizari, subiectivizari ale unor date perfect obiective si care nu se preteaza sentimentalismului. "buna dimineata pasarea mea", aici alteritatea, "tu", nu este o fiinta umana; semn de instrainare. "am un mormant de crescut", iarasi o transpunere a unui obiect in cheia relatiilor umane. Si tot asa, cam in fiecare vers. Problema pe care mi-o pun este: avem de-a face cu o poezie sau cu o simpla incifrare a unei drame? | |
| = in loc de o stea, vad doua?! | George Nasturica [23.Mar.04 13:29] |
| da, poezia e buna, insa problema care ma framanta de cand am lecturat-o este incredibila, in loc de o stea, vad doua... e posibil asa ceva?( nu vorbesc de valoarea poeziei, poate merita mai mult) s-ar putea sa fi baut prea multa apa de dimineata:) | |
| = un ochi râde, un ochi plânge | Vasile Munteanu [23.Mar.04 14:54] |
| Dragă Lavinia, un înger s-a uscat și s-a dezaripat și-atunci a înțeles de ce are picioare - e-o naștere în noi care n-ar vrea și e o moarte care-ar vrea să zboare... După cum îți spuneam, sincer, | |
| = Silvia, Alexandru, George, Vasile | Motoc Lavinia [23.Mar.04 16:01] |
| Silvia, nu stiu ce sa zic, ma bucur ca ai rezonat, eu nu am putut sa o spun mai bine decat aici. Alexandru, iti vei raspunde singur la intrebare, ai toata libertatea cititorului. George, te framanta tare? Ignora-le sau da si tu vina pe retea, pe extraterestri, sau ce vrei tu. Multumesc de apreciere si tie. Vasile, multumesc pentru gand, deocamdata nu stiu nici eu cum este, intr-adevar. | |
| = fracție matinală | Adrian Firica [23.Mar.04 16:19] |
| nu mă încumet să merg la teatru cu tine zic să stăm ne mâncăm biletele mai terminăm o indecizie lustuim pereții și mormântul dăm cu apă de gură ținem diminețile la îndemână nu se știe poate ștergem urâtul. dacă ne plictisim mi-arăți decorul: leșul cerului și nu mai știu ce! - genunchii, mărimea, goala, mărgica și altele. o să îți spun când e dimineața bună tu ai să spui: cât! faci și tu o împărțire o fracție matinală. | |
| = dintr-un alt unghi | Monica Ioana Bălan [23.Mar.04 18:43] |
| o poezie superba in care probabil nici un cuvant nu inseamna ceea ce pare... nu stiu ce sa zic pentru ca ma surprinde felul cu care treci de la o imagine la alta, usurinta cu care legi intre ele cuvinte cu sensuri aparent antagonice... ai reinventat cu siguranta cuvintele... | |
| = 2 stele meritate din plin | Goleanu Caterina [24.Mar.04 14:47] |
| Metafore, metafore, metafore... Mi-a placut "Am un mormant de crescut", "diminetile se crapau ca pepenii uite asa" Cred, totusi, ca exista o detasare fata de disparitia in neant (inevitabila) a tot ceea ce e viu, ca totul e privit cu seninatate si oarecare umor. | |
| = Adrian | Motoc Lavinia [24.Mar.04 18:21] |
| Adrian sa inteleg deci ca este vorba despre un mic dejun cu fractii supraunitare decima(n)te si alte petarde? | |
| = Monica si Caterina | Motoc Lavinia [24.Mar.04 18:28] |
| Monica, iti multumesc, esti draguta draguta si stii bine ca nu aveam cum sa le reinventez eu, doar ca ma supar rau pe ele cateodata si le asmut si le fac sa spuna ce vreau eu sa spuna. Caterina, inceputul comentariului tau m-a dus cu gandul la o problema mai veche de a mea, exagerarea metaforica o numeam, citesc in ultima vreme poezii ale unor poeti contemporani americani de exemplu, care imi plac si care arareori sunt "impanate" cu vreo metafora,hmm, deocamdata vad ca tot cu ele defilez. | |
| = Așa e viața! | Adrian Firica [25.Mar.04 16:54] |
| Da, bineînțeles după micul dejun cu fracții și fracțiuni așa cum am văzut eu într-un film urmează o cavalcadă pe pereți, dar numai și numai dacă ajungi pe ei prin efracție. ... vine și poliția călare unul stigă STAI MÃI! altul nu spune nimic având probleme cu o scară tu nu poți să-l ajuți, îl compătimești iară și iară după o scală frumos gradată cu broderii naturale adică făcute de tine și cu darea ta de mână. cam paișpe, hai cinșpe!, tentative de urcat pe pereți sunt admise, cine nu poate nu e amânat, nu mai are dreptul la o viitoare-ncercare. Așa e viața! | |
| = Semn | Adrian Munteanu [26.Mar.04 12:33] |
| Dacă stau să mă analizez, nu cred că m-a atins ceva mai mult, în ultima vreme, în moalele simțirii, decât formula "am un mormânt de crescut " Ei bine, să păstrezi aura de caldă lumină și speranță după o asemenea formulă, nu e de ici de colo. Recunoștință ! | |