| + altfel de-nceput | Alina Manole [30.Mar.04 17:54] |
Citesc rar poezie cu formă fixă. Sonetul tău, însă, mi-a plăcut mult. L-am lecturat pe imaginea unui tablou de Turner. Superb! | |
| = Asocieri | Adrian Munteanu [30.Mar.04 18:14] |
| Alina, Mulțumiri supuse. Pentru adăstare și pentru asociere. A fost un prilej pentru mine de a lectura ultimul tău poem. O clipă câștigată înseamnă mai mult decât o oră în minus. E victoria mea și a celor ce au posibilitatea să lectureze poezia autentică. În tonul tău remarc, mai ales, știința apropierii firești a limitelor spațiului pe care-l populăm, a capetelor lumii. Este aici și locul de lângă noi și eternitatea, sugestia interiorului uman și proiecția peste timp. Pe curând, cu satisfacții reânoite. | |
| = "Vreau să mă-ntorc în trupul meu de seară" | Farcău Pavel [30.Mar.04 22:50] |
| viziune plotiniană de această dată în sonetul D-voastră D-le Adrian, acesta(14) mi se pare că are o fluență aparte, curge altfel față de celelalte, mai lin, dovadă versurile "Plutesc, fără de corp, în lumi astrale, În timp ce trupul somnului se-ngână Și-n spațiul meu, cel aplecat pe-o rână, Nu e ocean, nici munte și nici vale. Sunetul blând, privirile de lână, Pas arcuit pe luminoase dale, Glasul înalt și zborul de petale Se tot resping - ținându-se de mână."...adică exact primele 2 strofe, cînd spiritul suspendă în vis materia, ridicîndu-se acolo unde respingerea e anulată, contrariile se atrag în unitatea originară...însă cu strofa 3 are loc un decupaj, "pacientul" acestei experienșe dorește "să mă-ntorc în trupul meu de seară", dar fără o eventuală uitare a acelei unități primordiale (viziune contrar platoniciană)...în schimb ultima strofă e pentru mine un pic "criptică", poate chiar eliptică...nu pot surprinde esența ei, nu mi-am format o imagine clară în întregime... meritați d-le Adrian acea steluță, dar e pentru ultima oară, cînd fac astfel de afirmații, presimt (și sper) că o să trebuiască să le fac în fiecare zi... să ne re - citim sănătoși | |
| = Atenție la Sonet 16 | Adrian Munteanu [31.Mar.04 17:00] |
| Paul, După cum vezi, n-am uitat cum îți dorești să ți se spună. Cred, de altfel, că e mai nimerit. Întotdeauna notezi consistent și, uneori , neașteptat și pentru mine. E foarte importantă viziunea cititorului, pentru că apar note pe care nici autorul nu le-a introdus deliberat. Dacă ele apar, înseamnă că se produc contacte energetice și înafara voinței noastre. Îmi permit să te invit să citești sonetul de mâine, Sonet 16, pe care-l voi trimite după masă. Este unul pentru care am niște afinități speciale. | |
| = Continuare | Adrian Munteanu [31.Mar.04 17:10] |
| Paul, Am uitat să precizez ceea ce ai formulat referitor la ultima strofă. De obicei nu sunt bune precizările autorului, dar pentru tine voi adăuga ceva despre sensul ultimei strofe. Bine ai intuit structura de pana la acea strofa. Finalul vrea să rezume ideea că aceea întoarcere în propriul corp, în propria noastră devenire, în ziua nostră de azi, nu se poate face sau n-ar fi indicat și deplin să se facă, fară a lua ceea ce înseamnă esența trăirilor din lumile superioare, din lumile astrale. Abia în acest fel putem spera să pornim pe un drum nou, departe de zbaterea măruntă, cotidiană. Asta este în mare, cu posibilele nuanțe pe care fiecare le poate introduce. | |