| = viețile sfinților | Vasile Munteanu [19.Apr.04 13:05] |
| Ai să mă crezi, poate, din nou „îndrăcit”, Adrian, dar sonetul acesta mi-a amintit de „Viețile sfinților” și mă gândeam că, în definitiv, sfințenia e apanajul unei neîmpliniri. Mai toți marii sfinți au fost în tinerețe criminali, violatori, bețivi ș.a.m.d. Vine sfințenia asta, oare, împreună cu diferite tipuri de drame interioare? Mai o pușcărie, mai o ciroză, mai o impotență, mai un faliment... Până la urmă, eu cred că pe final ai dreptate: Sfânt este acela care a învins și ziua de azi... Cu prețuire, | |
| = Autoanaliza | Adrian Munteanu [19.Apr.04 13:20] |
| Intotdeauna pe faza. Problema "indracirilor " din noi este una permanenta. Marele castig al fiecarui este atunci cand incepe sa se autoanalizeze si sa-si dea sama ce e cu el in aceasta lume. Atunci poate spera sa invinga ziua de azi, desi, dupa cum vad eu lucrurile, vom ramane mereu la nivelul unei continue intrebari. Intr-o permanenta lupta cu timpul, voi reveni si maine. | |
| = adrian | ioan ravel [19.Apr.04 15:26] |
| desigur, suntem mereu sub vremuri, dar până și sfinții au avut slăbiciunile lor... nu ne rămâne decât să-ncercăm să facem abstracție de ziua de mâine, să fim mai buni, mai înțelegători, mai generoși... poate așa timpul se va supune într-un fel neștiut, neperceput de noi acum... frumoase sonetele tale "zilnice"... numai bine! | |
| + poetule! | Adrian Firica [19.Apr.04 15:59] |
| sonoră! retorica e bună dacă nu-i "sonată". munteanule ai merita un premiu pentru-ntraga soartă. poetule! | |
| = Competiția cu sine și......atît | Farcău Pavel [19.Apr.04 17:04] |
| D-le Adrian, în primul rînd, vis-a-vis de ceea ce mi-ați trimis ieri "competiție 2", să știți că eu chiar am mai revenit asupra sonetelor d-voastră, vedeți că în partea dreaptă, mai sus de aceste comentarii scrie "Anunță-mă pe email despre comentarii noi!" iar dedesubt sunt cele 2 poziții...DA și NU, ei bine spre exemplu, la acest sonet 34, eu acum scriu un comentariu, și după aceea dau clic pe DA și o să-mi vină în căsuța poștală toate comentariile ulterioare postate la acestă poezie, inclusiv ale d-voastră...în legătură cu cealaltă problemă, nu pot decît să vă țin isonul, nici pe mine nu mă interesează dacă mă citesc cei mari și înstelați, dar nu contează, și eu duc o competiție cu mine, nu chiar atît de pregnantă, asiduă ca a d-voastră, atîta pot eu, .... să știți că și eu am început să am "dubii" în unele chestii "de notare", e adevărat că e multă poezie bună pe acest site, și cei înstelați nu au timp să citească TOT, dar pe mine "mă deranjează" că pe acest site s-au format adevărate bisericuțe, între cei înstelați îndeobște, și nu mai au ochi și pentru ceilalți....mai sunt unii, care, dacă nu ești "pe tipul lor de scriere" (să ai o viziune asemănătoare cu ei asupra scriiturii), pur și simplu nu vei primi în veci stele, poate doar unele "verzi" de-atîta așteptat... să știți că sunt și oameni, care cel puțin pe mine m-au ajutat enorm, nu dau acum nume pentru că nu vreau să omit pe nimeni, eu am încredere în Radu, nu e vina lui că treburile scîrțîie un pic, poate era mai bine să nu existe un sitem de acordare de steluțe.... în schimb m-a enervat foarte tare modul în care s-a desfășurat concursul Primăvara, nu înțeleg: cît de sadic poți să fii ca să clasezi o poezie cu nivel de "foarte slab"...sper că înțelegeți la ce mă refer, adică la acest concurs poeziile care au participat, au avut ca grade de votare variante de la "foarte slab" și pînă la "foarte bun", ....eu nu cred că trebuia să se pună opțiunea "foarte slab" .....nu există poezii foarte slabe....acelea nu sunt poezii....cam asta am avut de spus....oricum poezia mea "felicific calcus" o să exprime tocmai o astfel de stare, în care adevărul e pasat între măști ce nu ascund nimic, și asta pentru că nu e nimic după ele, și nu pentru că nu ar fi adevăr - ul... acum sincer după cît am scris, cred că o să revin mîine cu o "critică" a acestor versuri pe care le-am parcurs (recunosc, în grabă), oricum ele se pretează de minune cu ceea ce am încercat eu să expun aici. pe mîine așadar, cu stimă și adîncă prețuire același Paul | |
| = Final de subiect | Adrian Munteanu [20.Apr.04 18:04] |
| Paul, Am interceptat indicația tehnică și încerc chiar de acum să o pun în aplicare. În rest - vorba nu știu cui - rămâne cum am vorbit. Și vom încheia subiectul neplăcut. Mergem înainte ! | |
| = nu ma mir | Nick Sava [20.Apr.04 19:56] |
| Despre mai toti 'sfintii' nu se poate spune decit ca au fost oameni. In adevar, putini din ei au fost criminali - hai sa nu sarim calul! "Sfintul" Stefan cel Mare, sa avem iertare, este mai mult o jmekerie romaneasca... Au avut, unii, neimpliniri. Poate asta le-a dat ragazul sa se analizeze mai temeinic. Astfel, au avut posibilitatea sa devina sfinti: cum bine zicea cineva, numai invingindu-te pe tine insuti poti fi numit de cei din jurul tau 'sfint'. Eu il inteleg pe Adrian in 'competitie' cu sine insusi, cu timpul lui care se scurge vizibil dintr-o clepsidra vazuta doar de el. Si nici nu ma mai mira ca gaseste timp sa scrie un sonet pe zi. A scris o poveste pe zi - nimic nou la el! De unde, totusi, timp ca sa cistige aceasta 'competitie'? Zicea odata o persoana mai religioasa (o fi avind si ea oaresce neputinte...) ca porunca biblica este sa dai zeciuiala lui Dumnezeu. Bani nu avea, asa ca dadea din ceea ce avea: timpul. Zilnic, dadea 2.5 ore lui Dumnezeu: facind o fapta buna, citind din Biblie, gindindu-se la cei mai neputinciosi decit dinsa... Trecind in planul lui Adrian (si a celor care vor sa fie, fara prea multe pretentii gaunoase, oameni de litere), este mult sa dai 2.5 ore pe zi activitatii care te pasioneaza? "Dumnezeului" tau - poezia? De unde acest timp? Referindu-ma la un alt comentariu mai vechi: daca nu te mai lupti cu mlastinile nisipurilor miscatoare ale vietii pentru a "reusi" material, ne-mai-impregnind pielea cu celule cameleonice (in acelasi scop), neschimbind 'masti' pentru ati 'adapta' fatzada fiecarui moment... vei gasi sigur ragazul pentru a fi sincer in a scrie. Asa ca nu ma mir de prietenul Adrian - ma mir de cei ce nu o fac ca el :-) | |
| = Competitie cu viata | Adrian Munteanu [21.Apr.04 09:23] |
| Nick, As adauga la superba ta dizertatie ca ea mai atinge un punct sensibil si, cred, unanim valabil. Este nevoie de o combustie interna pentru a-ti fura timpul necesar unor ocupatii ceva mai profitabile ( numai in plan spiritual ).Cel putin eu simt aceasta nevoie. Ceva care sa te sustina, ceva care sa se adauge si sa nu duca la un continuu monolog interior, ceva care sa certifice sau sa infirme justetea drumului pe care ai apucat. Varianta celui care traieste in sine, suficient lui insusi, ar fi una de care, daca s-ar putea pune eficient in aplicare, as fi poate mult mai aproape decat altii. Traumele morale suferite din partea celor care mi-au fost , vremelnic, pe aproape mi-au saracit simturile ( le-au sensibilizat ? )si m-am trezit indepartandu-ma brutal de "binefacerile existentei curente ".Dar, cum nimic nu se poate fara o confruntare, fara un dialog, fie el si interior, combustia interna o iau din constiinta nevoii de comunicare si confruntarii cu parerile celorlalti care sa-mi indice cam pe unde ma situez si ce mai am de facut, ca un barometru pentru vremuri tulburi. Iata pentru mine rostul unui asemenea dialog on-line de care ma bucur ca mi-a aparut in raza ocupatiilor cotidiene. Multumesc celor care au bunavointa sa ma mai citeasca, celor care ma critica si celor care mai gasesc si cate ceva bun. Multumesc celor care nu s-au plictisit inca de aparitiile mele zilnice, celor care mai realizeaza in ce consta competitia si pot descoperi si printr-o zbatere din apropierea lor cat de greu e uneori sa treci prin aceasta viata si ce frumos ar putea fi...daca ar fi... | |