+ "ce e val ca valul trece" | Florina - Daniela Bordieanu [15.Jun.04 15:26] |
"ce e val ca valul trece"... (semnul trecerii mele e mult prea mic fata de un vers atat de mare.) | |
= Trecut-au anii... | Madalina Maroga [15.Jun.04 15:41] |
Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri Multumim, Alma! Madim | |
= Luceafarul de dincolo | Geta Adam [15.Jun.04 15:46] |
"Porni luceafarul. Cresteau În cer a lui aripe" | |
= Alma mater | Andu Moldovean [24.Jun.04 14:24] |
Dar organele-s sfarmate si-n strigari iregulare Vechiul cantec mai strabate cum in nopti izvorul sare ....... Aspru, rece suna cantul cel etern neispravit. Unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun? Ah! Organele-s sfarmate si maestrul e nebun! Multumesc de aducere aminte. | |
= frumos gest | Mae Stanescu [15.Jun.04 15:55] |
la steaua care-a rasarit i-o cale atat de lunga..." | |
= Ulicioara inimii | Daniel Bratu [15.Jun.04 16:06] |
"Pe aceeasi ulicioara luna bate la feresti numai tu de dupa gratii vesnic nu te mai ivesti. Si aceeasi pomi in floare crengi intind peste zaplaz numai zilele trecute nu le fac sa fie azi. Altul este al tau suflet altii ochii tai acum numai eu ramas acelasi bat mereu acelasi drum. " Multumim Alma, pentru fiorul readus in memorie si in inima. | |
= "Oda - in metru antic" | Elia David [15.Jun.04 16:23] |
"De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari... Pot sa mai reinviu luminos din el ca Pasarea Phoenix?" | |
= calin (file din poveste) | Cristina Trușcă [15.Jun.04 19:14] |
De treci codrii de arama, de departe vezi albind Si-auzi mandra glasuire a padurii de argint | |
= "Luceafarul" | Chakass_Iuliana_Elena [15.Jun.04 20:24] |
"A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata" Pe mandre plaiuri romanesti Un mare om de arta. | |
+ Luceafărului | Virgil Titarenco [15.Jun.04 20:56] |
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă'întrebi? De ce ritmul nu m'abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să 'ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și 'nțeleaptă? Un umil gînd pentru cel care a dăruit romantismului românesc un loc unic în universalitate, poetului poeziei românești. | |
= scrisoarea a II a | Virgil Titarenco [15.Jun.04 20:58] |
a fost și rămîne Scrisoarea a IIa | |
= 23 martie, 6 oare seara 1882 | Thais Teodorescu [15.Jun.04 21:10] |
"Eminul meu dulce, Cu cat iubeste cineva mai mult cu atat e mai nebun si mai nedrept in judecata ce si-o face de fiinta lui draga. Mimi, singurul lucru adorat ce am pe acest pamant ticalos esti tu; iarta-ma dar daca iti fac asa de des nedreptate si te acuz de indiferenta, cand de cine stie cate mai trec prin mintea mea nebuna, minte tulburata in mare parte de multe greutati si nevoi. ......................................................... Vina-mi de Pasti, mi s-ar parea sa gasesc o comoara vazandu-te Mit iubit, iubit si iubit cum nu mai poate fi un om pe lume. Te sarut din tot sufletul meu zdrobit de tine. VERONICA" | |
= Eminescu-Arbore | Diana Iepure [15.Jun.04 23:15] |
Lucrarea din dreapta textului aparține regretatului pictor Aurel David. | |
= Hippy_erion | Livia Rosca [16.Jun.04 01:50] |
Voi cita mai jos un fragment din poemul Hippy-erion de Cosmin Ciotloș. Sper că nu se va supăra pentru asta "Hyperion, cel ce stai pe buzele crăpate ale literaturii, cel ce îi auzi șoaptele și îi inveti săruturile gemând cu genunchii la bărbie, tu, venitule de sus..." | |
= Om | Ion Diviza [16.Jun.04 10:10] |
"În orice om o lume își face încercare" | |
= nu e prea tîrziu | Radmila Popovici [16.Jun.04 17:17] |
"Iar dacă de cu ziuă eu voi zări un tei În visu-mi toată noaptea vedea-voi ochii tăi." Cu siguranță ochii neprețuitului suflet s-au umplut de lacrimi.Nu te-am uitat.La revedere. | |
= Femeia | Dragos Angelescu [17.Jun.04 00:41] |
Si, in chaosul uitarii , oricum orele alerge, Ea, din ce in ce mai draga, ti-ar cadea pe zi ce ,merge | |
= Cîntecul streinătății | Elena Malec [17.Jun.04 23:22] |
182 Cîntecul streinătății Că măncatu-s de streini Ca iarba de boi batrîni; Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani; Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei. Căci mila streinului Ca și umbra spinului, Cînd vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. ...... De-aș trăi ca bradu-n munte, N-aș avea necazuri multe, Dar trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. M.Eminescu Literatura populara | |
= "Am spus o neghiobie | Mihaela Maxim [22.Jun.04 13:25] |
negreșit, căci totul e cu putință, pe pământ și, drept dovadă vă voi nara o istorie ciudată, în care am jucat și eu un rol, deși foarte secundar "... "Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate. El e metafora vieței. Priviți reversul aurit a unei monede calpe , ascultați cântecul absurd a unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, estrageți din aste poezia ce poate esista în ele și iată romanul . Printr-o claie prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri ), am dat peste un volum mai nou : Novele cu șase gravuri . Deschid 4 și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat . Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției ? Pe Tasso ! Lesne de esplicat : Economia . Am scos întradins portretul lui Tasso spre - a-l compara . Era el, trăsură cu trăsură. Ce coincidențe bizare pe fața pământului , îmi zisei zâmbind prin visarea mea. Putea-s-ar oare întâmpla unui Tasso o istorie asemenea celeia ce-o citeam ? . .. Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate cîte vedem, auzim, cugetăm , judecăm nu sunt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități , iar nu lucruri reale. Viața-i vis. Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor , ce se trăgeau strâmte și noroioase pin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiîntuneric se zărea cîte o femeie ... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce 9 chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei , femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și sânul său veșted și gol -poate ultimul mijloc de-a sufoca dorinți murdare în piepturi stârpite și pustiite de corupțiune și beție. Bețivul intra, semiîntunericul devenea întuneric și amurgul gândirilor se prefăcea într-o miază-noapte de plumb când gîndeam că și acela se numește om, și aceea femeie. || Trebuie să scuzi , trei sferturi ale lumei e așa, și dintr-al patrulea — Dumnezeul[e], ce puține 's caracterele acelea care merită a se numi omenești. || Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere 'n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă , urâtă se desemna pe fețele amândorora . Alături era o cafenea. Ploaia și frigul ce mă pătrunsese mă siliră să intru 'n ea. Mirosul tutunului, eternul trictrac a jucătorilor de domino făcea un efect deosebit asupra simțurilor mele amețite de ploaie și de frig. Orologiul 5 , fidel interpret al bătrînului timp, sună de 12 ori în 6 limba sa metalică , spre-a da lumei, ce 7 nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții 8 . P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau cîte - o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi , mișcându-și și mușcându-și buzele făr' a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase cîte - o gură din cafeaua sau berea ce li sta dinainte ... semn de triumf ! Un june aplecat asupra unui biliard scria cu creta pe pănura verde vorba Ilma . Cugetam că e din vița lui Arpad și că și-o fi scoțând din rezervoriul memoriei sale vrun dulce 10 nume de iubită sau vreun ideal unguresc din romanele lui Mauriciu Jokay . Nu m-am mai ocupat mai mult de figura acestui tânăr , suspinător poate, ci am început a răsfoi , prin ziare streine, unele reviste literarii artistice etc. (Ale noastre neci nu au, neci nu vor a revedea ceva în privința asta.) Junele meu se apropie de mine. ? După d-ta, mă rog, șopti el înclinându-se ." (http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html) | |
= . | Nacsavi Horia [22.Jun.04 14:08] |
"... În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu esistă nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă." | |
= La steaua care-a rasarit e-o cale atat de lunga... | Adriana Doar [22.Jun.04 22:50] |
Fiind baiet paduri cutreieram Si ma culcam ades langa izvor Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam s-aud cum apa suna-ncetisor... prima poezie pe care am invatat-o a fost o poezie de Eminescu. | |
= Îngerul Eminescian | Daniel [14.Sep.04 14:33] |
O surâzi, surâzi odată ! Să te pod vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr'a lumei dor și chin Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surâs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m'ași mira Dac'ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde în abis. | |