| = Maria | Elena Malec [01.Jul.04 10:37] |
| intre noi profesoarele. Tu chiar crezi ca poti prescrie asta celor care se fac "profesori"? Crezi ca se invata ca o meserie ca dupa un indrumar, ajutator sau sef-help? Uite iti voi spune ca am fost prima oara la țară cand am absolvit facultatea si am fost numita profesor de engleza in judetul Braila. Acolo trebuia sa predau copiilor de taran pe Shakespeare si Cartea snobilor. Ne-am apropiat intr-o dupa amiaza jucand fotbal pe camp cu baieti si fete de clasa a 7a. A doua zi aveam teza. Am crezut ca nu vor mai da pe la scoala, dupa meci. Culmea a fost ca au venit ca niste miei si erau chiar pregatiti. Mai sa nu cred ca ma salutau in engleza prin sat. Cum era posibil? Prin munca celor dinaintea mea. Am asistat la orele invatatoarei din sat si am crezut ca renasc. Atita dragoste, rabdare, arta si intelepciune in a conduce o clasa de 35 de suflețele de 6 ani n-am vayut in viata mea. Am iesit in lacrimi. Am stiut atunci ca fara sa iubesti copiii si ceea ce predai nu poti fi profesor. Cel mai trist lucru e cand profesorul e un functionar, asta o stiu de la profesorul meu de limba romana. Cu prietenie, Elena | |
| = utopic | Florina - Daniela Bordieanu [01.Jul.04 10:53] |
| Unde e profesorul acela, Maria??? Unde e? spune-mi si voi merge la el ca la Mecca, tinandu-mi copilul de mana. Daca ai scris eseul doar asa, retoric, atunci e fain si nu mai intreb nimic. Iarta-ma pentru reactie, dar m-am saturat de invatatoare si profesori fara initiativa, speriati de "parintii-cu-bani" si care au uitat (din varii motive mai mult sau mai putin obiective) sa fie dascali. Nu spun ca n-or fi exceptii. Or fi. Mult prea putine pentru a le gasi usor. Restul sunt vorbe. Doar vorbe. cu bine, Dana Dana | |
| = multumiri | Maria Prochipiuc [01.Jul.04 10:56] |
Draga Elena, ce am scris eu, e doar o mica constatare, nu e o rețetă, fără dragoste nici o meserie nu te poate satisface, în toate trebuie dăruire. Ce am scris a fost în urma participării mele la o ora deosebită când profesorii au luat locul elevilor si elevii pe-al profesorilor. De la aceea scrisoare a pornit… | |
| = bucurie !!! | Maria Prochipiuc [01.Jul.04 11:15] |
| Dana îți înțeleg … Am atins doar foarte putin acea parte sensibilă a lucrurilor, tu ai dreptate, de multe lucruri de genul "parintii-cu-bani" dar și "dascăli fără har", m-am lovit și eu și mulți părinți când la o anumită sărbătoare florile dăruite de copilul meu cu atâta dragoste și poate cu un mic sacrificiu în fața unor pachete imense nu-și mai aveau menirea lor… te înțeleg. Printre toți aceștia mai sunt și dascăli care se abata de la regula acestei societăți. Restul acela nu mai contează, ce contează pentru mine AZI, e faptul că m-ai bucurat cu prezența!!! | |
| = revin | Elena Malec [01.Jul.04 11:17] |
| spune-mi daca tu crezi ca ar interesa o pagina de impresii pe care am scris-o in practica pedagogica in vreo cateva scoli din Bucuresti in 1978? Profesoara de pedagogie din facultate a citit-o in aula dar nu a mentionat autorul, la data aceea cred ca i s-a parut ca imi va face un deserviciu? De fapt acea impresie am intregit-o atunci cu o meditatie personala pe tema Educatia viitorului. Acum citindu-te pe tine aici si parerea Danei, pot spune ca e adevarat ca eram Utopica și naiva la varsta studentiei. Intr-un fel nu ma vindec usor de astea dar imi fac cel putin, cum zice Ion Diviza, autocritica. | |
| = să trăiesti! | Dănilă Florentina-Loredana [01.Jul.04 12:03] |
| Maria, mi-a plăcut tot ce ai scris aici si nu cred că e chiar utopie. Si Dana are dreptate, chiar eu văd în jurul meu exemple de profesori despre care am spus de nenumărate ori că, dacă as fi măcar o zi ministrul Învătământului, nu le-as permite nici să se apropie la mai putin de o sută de metri de scoală. Sunt aceia care nu constientizează gravitatea si importanta faptului de a modela suflete, în primul rând suflete, apoi minti. Care nu înteleg ce urmări pot avea descurajarea sau umilirea unui copil, al cărui suflet nu-i decât o plastilină moale în mâinile părintilor si ale educatorilor. Pe de altă parte, există si profesori (îi stiu) extraordinari, oameni minunati, asa cum îi descrii tu si cum ar trebui să fie toti. Mi-aduc aminte de proful de istorie din liceu care ne-a spus o dată, referindu-se la unul din colegii săi, ranchiunos din cale-afară, “profesorul care n-a uitat supărarea pe elev de la clasă până la cancelarie, acela nu este profesor“. Si mi-am mai amintit ce am citit undeva despre celebrul Carusso, căruia profesoara de muzică din clasele mici(sau învătătoarea) îi spusese că este un antitalent. Cea care l-a încurajat, spunându-i ce minunat cântă a fost mama sa, o femeie simplă, fără cultură muzicală. Care-i mai profesor din două? Felicitări, Maria! “Să trăiti să fiti buni! Să fiti buni pentru a putea fi fericiti! cei răi nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, plăceri, noroc chiar, fericire nu. Nu, pentru că în primul rând, cei răi nu pot fi iubiti, “ si nici nu pot iubi, as spune, privându-se de o mare bucurie a vietii. | |
| = despre profesori | Cristiana Miu [01.Jul.04 12:54] |
| Atat de frumos, Maria... Ma pot declara norocoasa: am avut astfel de profesori. Dar am avut de toate felurile: cu har, inteligenti, iubitori, rabdatori, dar si plictisiti, scarbiti, tirani, inculti si agramati. I-am respectat pe toti, fiindca draga mea diriginta din liceu ne-a invatat pe toti asa: Vedeti-i asa cum sunt, cu calitati si defecte, dar respectati-i pe toti fiindca intre voi si ei e un munte de carti pe care inca nu le-ati citit. Plecaciune pentru profesorul pe care l-ai descris tu. Sa fie cat mai multi si pentru copiii mei. | |
| = sensul de dincolo | Mihaela Maxim [01.Jul.04 13:23] |
| de cuvinte... pot sa adaug ...cumva, cei răi pot deveni și ei buni, nu este decat o "diferenta de un sentiment", cum am învățat eu dintr-un vers că se poate iubi și doi într+unul, ceea ce credeam că știu de mult...... trist este că și cei răi pot fi iubiți, ...uneori din tristețea asta, se pot naște suflete mai bune, pe malul celălalt... dar e greu, să iubești un om rău...trebuie, cumva să știi, ce l+a înrăit așa... eu una am o amintire, ...care mă face să roșesc, față de tine, dar nu de rușine... poate ai timp... cândva :)):): | |
| = d-nei diriginte! | Madalina Maroga [01.Jul.04 15:35] |
| Maria, Sunt multi profesori si destui elevi. Eu zic asa: cine are chef sa(-i)invete (ii) invata! Legatura dintre un dascal si un elev nu mai este cea pe care am avut-o noi sau parintii nostri... ne aflam intr-un continuu proces de schimbare. Sa speram ca vor fi cat mai putini elevi pe bancile scolilor care sa roseasca in fata profesorilor. Azi, mi-am amintit de prima mea diriginta care la prima intalnire ne-a cerut sa-i scriem pe o foaie "Cum vrem sa fie d-na diriginta"... am amutit cu totii... Era o lucrare de control destul de grea, dar cu timpul am inteles rostul acelei lucrari... Fie ca scrisoarea ta, din partea d-nei diriginte sa ajunga in sufletul tuturor elevilor, la loc de cinste. Complimente pentru acest eseu si stiu sigur ca numai un dascal cu constiinta curata si cu sufletul tanar ar putea scrie astfel... O imbratisare calda d-nei diriginte, Cu drag, tocilara din prima banca :) | |
| = Pentru Elena | Maria Prochipiuc [02.Jul.04 10:44] |
Elena o modalitatea să putem vorbi ID: [email protected] pe ym. | |
| = Răspunsuri: | Maria Prochipiuc [02.Jul.04 11:18] |
Loredana____ Mă repet în sensul, că în orice meserie există ,,rebuturi“, iar dacă nu ești pregătit să poți dărui, mai ales atunci când trebuie să formezi chipuri… spusele Danei și a altora sunt adevărate. Îți mulțumesc de aplecare asupra textului meu. Cristiana____ Ma pot declara norocoasa: am avut astfel de profesori. și eu am avut , dar eu sunt dintr-o generație când profesorul era mai întâi părinte și după dascăl… Încă mai sunt și astăzi dar cred ca se pierd în mulțimea celorlații. Să auzim numai de bine! Mihaela____ eu una am o amintire, ...care mă face să roșesc, față de tine, dar nu de rușine...poate ai timp... cândva Îți mulțumesc de trecere! Și te aștept, timp am … Mădălina____ Legătura dintre un dascăl și un elev nu mai este cea pe care am avut-o noi sau părinții nostri... ne aflăm într-un continuu proces de schimbare. Draga mea , mai fac o cmpletare care nu se referă la professor ( despre care am vorbit prea frumos), ci la elev ( pe care l-am tratat cu... candoare),când tu ca profesor te afli în fața unor elevii de liceu și ești tratat… mai mult las să se înțeleagă. Am obiceiul să primesc îmbrățișarea elevilor!! | |
| = oki | Mihaela Maxim [03.Jul.04 08:09] |
| http://www.poezie.ro/index.php/poetry/78130/index.html you've got mail... | |