| = în numele fiecărui Cuvînt Inspirat | Radmila Popovici [02.Jul.04 10:35] |
| Cioburi tăioase, provoacă răni, dor. Adună-le grămăjoară, netezește-le și fă-le stele, flori, rouă. În strălucirea Luminii vor fi comoară vie. Comoară vie! | |
| = Cum | Mihaela Maxim [02.Jul.04 14:02] |
| ți-am spus, mă voi îndeparta mult de genul ăsta, nu mă reprezintă, nu despre asta vreau să vorbesc aici. Într-un fel, este o mărturie pentru mine, când se vor insinua gemene prin suflet, vreau să vin să le arunc aici, cioburi de ființă. Și să mă lase în pace. Vreau să fiu liberă, să zbor, nu vreau, aici, să știu realitatea... Poate fi șocantă... nu trebuie decât să deschid un ziar. Nu vreau asta. Nici pentru voi nu o vreau. Măcar, nu din paginile mele. Mulțumesc de atenția cu care-mi pândești versurile. Este poate singura stare din lume, care nu te face să te simți hăituit, când simți o răsuflare caldă pe umăr... | |
| = Libertate și zbor! | Radmila Popovici [02.Jul.04 14:53] |
| Cum am ținut să-ți accentuiez genul care te reprezință, deși repet: cel care zici tu că nu, și te cred pe cuvînt, e ispititor. Oricum aici, adică în poezie (nu neapărat.ro) e absolut necesar să nu te îndepărtezi de realitatea interioară, căci nu se compară un diamant sintetic cu o perlă veritabilă, cel puțin pentru experți. A ști să fii tu în ciuda tuturor obstacolelor înseamnă a găsi perle în inima Oceanului. Nu te speria să te îndepărtezi de "gen", dacă asta simți, dar nici nu fă ceea ce nu-ți sță-n fire. Astfel umărul va fi mereu încălzit de un suflu care te percepe așa cum ești. | |
| = ...nu vreau să | Mihaela Maxim [02.Jul.04 16:51] |
| mă înțelegi greșit.... curge din mine, este răspuns al unor stări proprii, un răspuns firesc la o scurgere de ..energie, însă... nu știu dacă această energie, valoric, merită a fi propagată... nu văd ce ar aduce ea bun... dacă aș vedea, aș trece cu acribie prin oasele ei, zugrăvind... merci encore. | |
| = vezi tu | Mihaela Maxim [02.Jul.04 16:56] |
| cred eu că suntem ca un ax, putem învârti pe noi tot ce alegem. Important este pentru cine și de ce, cui aduce folos. De multe ori o aripă de fluture naște uragane în altă parte a lumii. Lucrurile nu sunt țesute în aripa vederii, cred eu, sunt mult mai subtile, se detremină unul pe celălalt, așa cum trebuie să ai grijă de ce faci astăzi, căci s-ar putea ca mâine să fie doar un efect al faptului că ți-ai trăit... trecutul... s-ar putea ca mâine să vină spre tine efectul firesc, însă de nerecunoscut pentru percepția proprie... Deși par că mă joc, nu mă joc. Sunt sentimente care ar fi mai bine de ținut în frâu, în lesă, în cușcă... precum spunea cineva... :) | |
| = să nu uit | Mihaela Maxim [03.Jul.04 16:04] |
| totul a pornit de la cioburile roșii uitate în viteză de cineva pe o trecere de pietoni. tăcerile mele nu au arme de apărare, se feresc și ele cum pot, dar mai răbufnește căte una. chiar îmi cer scuze, n-am vrut să doară, voiam doar să mă eliberez de propria mea durere. | |
| = s-o faci poezie, oricum doare | Radmila Popovici [04.Jul.04 15:04] |
| Așa să faci, e prea multă-mprejur, nu-ncape în noi toată. | |