| = până nu | cristina ispas [14.Jul.04 09:53] |
| se cațără pe carotida soarelui îmi fac semne cu mîna apoi cad în cap devin acea parte a istoriei care mănîncă semințe fără să se mai poată opri în rest mai nimic dacă cineva va putea scrie mai jos ceva mai cinic, mai caustic decât versurile astea, eu o să-mi fac niște revizii serioase ale simțului poetic. genial! zău dacă mi-aș dori să te-ntâlnesc la o discuție. distant, rece, obiectiv, caustic, iar eu virulentă, iute și în contrasens. m-ai face praf cu un singur gest. are o forță uimitoare poezia asta. plec până nu mă mătură de tot! | |
| = nu e NIMIC! "in rest, muntele EVEREST" | Ioana Barac Grigore [14.Jul.04 10:31] |
| inca o lectie de poezie, pe ziua de azi. sa te credem ca "privesti impasibil"...? eu nu. sa traiesti, sa convietuiesti, sa faci amor cu tristetea e tot ce-si poate dori un poet. indiferenta nu exista. nici blazare. poate o oboseala a ochiului in urma unei observatii lucide. chiar ma uitam zilele astea in jur, in urma atator experiente si experimente si ma gandeam cat de subiectiv este totul. asa cum trebuie sa fie in poezie. tu nu poti fi altfel, dar te cred ca incerci. macar sa pari. felicitari! ioana | |
| + În spațiul rânduit locuri de regăsire...:) | Florin Andor [14.Jul.04 10:41] |
| ... treceai pe lângă semne vechi și căutări cu mușchii încordați și privirea fixă, împietrită (uneori sentimentul că ne aflăm în apropierea unor specii mai puțin dotate e doar iluzia războinicului_tată vopsit în culori aurii) ... te adresai unui zeu primind în schimb răspunsuri pământene stârnite de apropierea victimelor ... erau acolo nu doar copaci înalți ci și tufe pitice și dese, altfel apa ar fi început să se evapore și s-ar fi pierdut "acea parte a istoriei care mănîncă semințe fără să se mai poată opri" ... un poem căutând un loc ferit de norii de aburi cu ace argintii sau efemere curcubeee ... mă iartă pentru nuanța pesonală în care am vazut textul ... la bună citire :) | |
| = "vinovați de pătrunderi" | Elia David [14.Jul.04 10:45] |
| Un poem frumos si o gravitate care te prinde. Mi-a placut. | |
| = cad în cap | Diana Iepure [14.Jul.04 11:07] |
| Ai scris o lucidă poezie politică, Virgile!:) Cu respect, Vv | |
| = Expresie | Albu Vladimir [14.Jul.04 12:01] |
| O stare pe care nu o comentez dar despre care pot afirma cu deplina incredere ca e foarte bine sugerata. | |
| = celor ce citesc în rest mai nimic | Virgil Titarenco [15.Jul.04 01:24] |
| Cristina, da, probabil.. deși eu nu sînt poet. Ioana, uneori am impresia că Poezia stă undeva, ne privește și rîde. E un frumos chin al limitărilor, vorba lui Noica. Florin, să fiu sincer mă surprinde și pe mine ce adînc mușcă personal textele mele. Uneori nu mă aștept. Cred că ține de un fel de "interior al nostru al tuturor" Elia, merci. :) deci deja există lucrui care mă "prind" și lucruri care nu mă "prind" să înțeleg? Veverițaaaa, eu nici nu știu dacă te-am întîlnit vrodată pe aici prin "subteranele" mele. Parcă mai demult. În orice caz, mă bucur de trecere. Interesant e că și eu m-am gîndit în subconștient la unele implicații cu nuanță politică. Nu mă stîrni însă fiindcă pot deveni foarte virulent. Domnu cu craniu, nu spuneți nimic că riscă să se întîmple și e de rău... :)) | |