| = "Un călător în praful unui drum" | Elia David [16.Jul.04 21:39] |
| Frumoasa introspectie de-a lungul veacurilor. Ma bucur sa te citesc, Adrian. Nu ascund ca m-am nelinistit un Pic in ce te priveste. :)) | |
| = Eu si atat... | Anda Andries [16.Jul.04 21:39] |
| "Am tot trecut prin vremurile toate, Un călător în praful unui drum" Si-s fericit ca te-ai întors acum! Anda | |
| = Adrian | Thais Teodorescu [16.Jul.04 22:09] |
| spuneam la sonetul 121 sa se intample asa cum iti pica bine... Si s-a intamplat sonetul 122! Ti-e bine, aici, cu noi... | |
| = Adrian | Elia David [16.Jul.04 22:37] |
| Acum am vazut raspunsul la sonetul precedent. M-a intristat un lucru si anume felul in care interpretezi "tacerea" - exista, Adrian, sonete la care, marturisesc, eu, una, nu stiu ce sa spun. Poate ca unele dintre ele chiar sunt cele pe care le consideri ca fiind cele mai bune, nu stiu, nu am pretentia ca tocmai acolo ma aflu in imposibilitatea de a mai spune ceva. Exista o anume teama de ridicol ce ma impiedica - pe mine - sa las fie si un semn - caci, daca spun prea putin, as putea crea impresia gresita ca am trecut in viteza, iar daca spun prea mult, in conditiile in care nu sunt nici pe departe un interpret iscusit, exista riscul de a ma distanta atat de mult de ideea sonetului tau, incat mi-ar parea rau sa-ti ofer, stiind cat de mult conteaza acest lucru pentru un autor care nu arunca la intamplare cuvintele, sentimentul de a nu fi fost inteles. Asta e marea mea dilema si provine, probabil, din acel complex de inferioritate (al cititorului in fata criticului)complex care m-a facut, din pacate, sa-ti dau de stire atat de tarziu ca ma intereaseza ceea ce scrii. Eu sper sa intelegi de ce, uneori, nu vei gasi nici un cuvant, in aceesi masura in care sper sa pot lasa la fiecare sonet cate unul. Depinde numai de ceea ce-mi va dicta sinceritatea acelui moment. Si ma mai intristeaza un lucru, daca tot am inceput. Aceasta promisiune a ta de a fi...altul, si nu in sensul cel mai bun. Pentru ca a-ti impune o atitudine distanta, formala, vine in contradictie cu anumita idee si credina pe care mi s-a parut ca o deslusesc in unele dintre sonetele tale, evident, in acelea care mi-au mers - si nu cred ca doar mie - la inima. Dar exista si poezii reci. Multe poezii reci, ca insisi autorii lor. Sper sa gasesti calea de mijloc pe care o cauti si care ar insemna...impacarea. Cu tine, cu noi, oamenii care suntem... Cu prietenie, | |
| = Te asteptam cu inima deschisa | Adrian Erbiceanu [17.Jul.04 01:35] |
| Adrian, Ader la ceea ce a spus Elia David. Sunt si nu sunt de acord cu experimentul efectuat de tine. E ca si cum ne-ai tradat, e ca si cum n-ai avut incredere in noi, cititorii tai. Sonetele tale ne-au umplut sufletele de poezie. Si unii, printre care ma numar si eu, au lasat sa se vada. Nu cred ca cineva s-a bucurat de decizia pe care ai afirmat ca ai de gand s-o aplici. Este imposibil ca de fiecare data, cand citim cate ceva nou, sa lasam si cate o parere. Noi nu te-am parasit. Noi nu te-am dezis. Nu ne dezice nici tu pe noi. Te asteptam cu inima deschisa. Cu prietenie, Adrian Erbiceanu P.S.: Verifica, te rog, versul 5 de la acest sonet. Ai o greseala de tipar. | |
| = Corectie | Adrian Erbiceanu [17.Jul.04 06:14] |
Fraza: "Noi nu te-am dezis. Nu ne..." a se citi: "Noi nu ne-am dezis. Nu te dezice nici tu." Multumesc | |
| = Anda, Thais | Adrian Munteanu [17.Jul.04 15:13] |
| Stiți că voi vă excludeți din penumbrele chestiunii. | |
| = Elia, Adrian | Adrian Munteanu [17.Jul.04 15:26] |
| Interpretez tăcerea, e advărat, în stil propriu. Adevărul raționamentului că cei prezenți se exclud rămâne valabil în cazul vostru, cei care nu odată, și acum chiar, ați fost alături de frământările mele. Realitatea rămâne. Calculul pe care l-am făcut nu numai că se menține, dar se întărește. Iată, la sonetul 121, acela în care n-am făcut altceva decât să adaug sintagma " Ultimul ", s-a ajuns acum la aproape 250 de vizitări, cât prezențele unei săptămâni întregi. Nu pot anula concluzia pe care am formulat-o că avem de a face cu o comunitate imprevizibilă și aplecată spre senzațional și nu spre o eventuală calitate. N-aș vrea să mai dau amploare fenomenului. Am tras învățămintele pe care le-am tras și am zis ceva de o schimbare de atitudine în sensul educării personale de a nu mai băga în seamă aceste realități exterioare. Prietenilor, toată prețuirea mea. La bună recitire de drum lung. | |