| + sa nu ne reducem la nimeni | lucia sotirova [17.Sep.04 16:49] |
| tot ce spui tu aici e trist si adevarat :"oare glorie sa fie a vorbi intr-un pustiu?" agonia e un megapolis literar aglomerat si fiecare cu fluidele lui... unii scriu pentru ca asta e unica lor sansa de a face literatura, fie ea si amatoare, si nu se intereseaza de stele si nivele grafomanii scriu cu polonicul si singurul lor criteriu e cantitatea altii sunt obsedati de stele aurii si scriu nervos ca la o intrecere sportiva din pacate engleza musca tot mai mult din poezia romaneasca si cu "mult e dulce si frumoasa" s-a terminat unii spun adio si pleaca, altii se duc in tacere... Mihai Popeti a dat un semnal de alarma in Textura - bravo lui eu am tradus Complicele de Jorge Luis Borges ai expus aspectul psihologic al scrisului virtual - un cutit cu doua taisuri, intr-adevar, dar daca e facut cu masura si pentru frumusetea lumii nu duce nici la alienare nici la minciuna... citez ceva care mi-a venit intuitiv : "Limba noastra-i limba sfanta limba vechilor cazanii care-o plang si care-o canta pe la vatra lor taranii..." daca s-ar tine cont de asta... | |
| + scrisul virtual - un paradox | lucia sotirova [17.Sep.04 10:20] |
| trist si adevarat, ai perfecta dreptate analizezi aspectul psihologic al scrisului virtual intr-un megapolis ca agonia fiecare cu fluidele lui, cu motivele lui, cu aiurarea... dar daca s-ar scrie cu masura, cu sufletul, daca s-ar respecta limba romana, daca nu te lasi absorbit de campul magnetic al celorlalti... engleza musca tot mai mult din poezia romaneasca si cu "mult e dulce si frumoasa" s-a cam terminat daca s-ar tine cont de : "Limba noastra-i limba sfanta limba vechilor cazanii care-o plang si care-o canta pe la vatra lor taranii" - intr-un club internet afumat... comentarul meu poate fi o utopie (vezi Textura de Mihai Popeti) | |
| = solutie | nacu ovidiu [02.Oct.05 19:06] |
| o posibila alternativa de a scapa din lumea egolatra si plina de iluzii in care traiesti(adevarat Matrix), ar fi razvratirea, propunerea unor alte valori,uitate sau ignorate,si trairea in conform cu ele.desi perimata si luata in deradere, razvratirea ,ruperea dintr-un sistem autosuficient si acaparator, este singura solutie. dar aceasta solutie vine de sus, de la Cuvantul originar, Cel de la inceput si Cel de pe urma, care nu e simplu spectator la drama ta existentiala, ci Mantuitor, Eliberator. cine aude chemarea sa , are urechi de auzit.cine reuseste sa vada dincolo de circul absurd al lumii,sa vada Adevarul(pentru ca Adevarul nu e concept ci realitate contemplabila), acela a gasit atat calea cat si tinta ultima a peregrinarii sale ontologice. s-ar putea spune mult mai multe,dar acesta e doar un scurt comentariu la un eseu taios de real si dureros de adevarat. | |