| + prietenul omului | Zareh Ara [22.Sep.04 14:28] |
| Exercițiile astea ale tale ar trebui concluzionate într-o proză seriosă. Textul mi-a plăcut foarte mult dar mergi mai departe și povestește... ai atâtea de zis și se vede că penelul îți merge. Stilul te prinde și s-ar putea să ai surpriza să descoperi că poți scrie proză la fel de ușor și bine cum faci cu poezia. Dă-i bătaie frate că e păcat! | |
| = mai vreau | Cristiana Miu [22.Sep.04 19:48] |
| Da, si mie mi-a placut. Un text bine scris, aratand o mana sigura si un condei format. Micile mele observatii se refera la tema: bolnavii psihici sunt foarte la moda in literatura ultimilor ani. Se pare ca dupa o adevarata vanatoare de vrajitore intinsa pe mai multe secole ne intoarcem la fascinatia pe care psihoza o exercita asupra omului obisnuit. Oricum, memorabila partea cu tanti Ioana. Excelent gradata, extrem de aproape de modul in care isi desfasoara gandirea un schizofrenic. Ma rog, pe cat de aproape poate sa o imite un om pe care psihoza l-a ocolit de departe. In general mi-a placut si nu am simtit disonante mari fata de ceea ce stiu de pe vreme cand psihiatria era o pasiune. Mai vreau. | |
| = * | Ovidiu Ivancu [22.Sep.04 21:16] |
| Buna proza ta. Mi se pare putin incompleta. Este un subiect captivant pe care ar merita sa-l dezvolti. Nici stilul nu e rau. Atentie, ai scris "încercând să-i atrag atenția acestui adevăr", iti lipseste o prepozitie, "asupra acestui adevar". Formularea "ucisul din culpă al meu prieten." aduce a limbaj de lemn si e pacat pentru ca textul in ansamblul lui, e reusit. | |
| = mulțumiri | Paul Bogdan [23.Sep.04 07:02] |
| Vă mulțumesc pentru trecere! Trec prin mine poezia sau proza ca trenurile, rapid și cu mult zgomot. Tot ce scriu, scriu în viteză fără a reveni pe text. Acum, la a doua citire, văd o parte dintre greșeli. O paranteză amuzantă Cineva m-a întrebat cum de este posibil ca în timpul vorbirii(!) să mănânc cuvinte. I-am răspuns că gândesc mai repede decât pot vorbi... de fapt sunt atât de distrat încât îmi continui gândurile cu voce tare de pe la mijlocul lor sau uit să mai vorbesc pe la mijlocul frazei... asta în cazurile fericite. Și mai trist este faptul că textul odată scris nu-mi arată greșelile, trec peste ele citind de fapt gândul ce l-a creat. Ce-o fi asta? Un psihiatru prin zonă? | |
| = bulinutza roz | Mihaela Plesa [23.Sep.04 10:53] |
| Da, cam aceeasi observatie si aici, desi acesta mi se pare mai reusit, poate si din cauza sfarsitului. Ma gandeam ca dialogul, el ar putea salva multe, desi nu e usor deloc sa inserezi dialog in text. | |
| = portret | oprea valentin [23.Sep.04 17:21] |
| incantator cum ai realizat acest portret. ii spun portret fiindca eu asa l-am perceput. ai o usurinta dezarmanta in a crea imagini. felicitari! | |
| + Pan prozatorul | Florin Hălălău [23.Sep.04 18:05] |
| Într-adevăr memorabilă partea cu tanti Ioana, ca și cea cu pastilele călcate în picioare de călători. Tocmai am descoperit încă un prozator talentat și vreau să afle și alții. | |
| = ai vazut Dogville? | mihaela [31.Jan.05 12:48] |
| ultima fraza a spus-o si Nicole Kidman in Dogville(nu pot pedepsi cainele...), un film care mi-a placut foarte mult...oricum textul mi-a placut foarte mult, ar fi fost si mai bine fara fraza despre caine de la sfarsit care nu are nici o legatura cu textul in sine... | |
| = mihaela | Paul Bogdan [31.Jan.05 12:53] |
| Nu, Mihaela, din păcate nu am văzut filmul. Cât despre fraza de la sfârșit... am vrut să fac o legătură între personaje și între locații, este o frază care readuce personajul principal în ospiciu. Poate ai dreptate... mă mai gândesc. | |
| = Un text care se cere continuat! | Anda Andrieș [31.Jan.05 13:23] |
| Eu te-as întreba dacã ai vãzut vreodatã un spital de psihiatrie din interior?!Pentru cã într-un astfel de loc nu vei întâlni o atmosfera de pace si nici psihiatri mereu joviali si cu zâmbetul pe buze. Din câte mi-au spus si mie practicantii acestei profesii s-ar produce un "transfer involuntar" de simptomatologie psihiatrica spre persoanele ce se afla un timp îndelungat în preajma acestor bolnavi. Merg sã vad daca ai si continuare la acest text. Sincer, mi-a placut! Eu as zice sa lasi ultima fraza. Poate fi interpretata in diverse moduri. Gândeste-te, o secundã, cã un prieten ar suferi la acest mod si te-ar nega ca om, ai putea sa te superi pe el?! Eu, nu! Mai trec pe la tine! | |
| = Anda | Paul Bogdan [31.Jan.05 14:39] |
| Eu am văzut cum arată un ospiciu de nebuni în interior dar sper că niciodată nu îl voi vedea din interiorul unui nebun:) Totuși, îl bănuiesc... liniștit. | |
| = Rododendronul trebuie udat | Carmen Botosaru [01.Feb.05 17:02] |
| Este un foarte bun exercitiu de proza, care imi aminteste de "Zbor deasupra unui cuib de cuci"; faptul ca altcuiva textul tau ii aminteste tot de un film (chiar daca altul), ma face sa consider proza ta foarte vizuala, cuvintele se insiruie unele dupa altele curgand ca imaginile intr-un film, eu una am vazut in fata ochilor cel putin pastilele colorate. :) Pacat ca pagina de aici este doar un exercitiu , deoarece subiectul este generos [nebunii sunt oameni foarte logici (nebunul care se crede a fi din sticla, se comporta ca atare, fiind atent sa nu se sparga etc.) si, probabil singurii apti pentru fericire], iar propozitiile scurte si clare care alcatuiesc textul dau impresia unui ritm alert-emotionant, care ar putea deveni amprenta originala a unei proze dezvoltate. | |
| = Cu mintile nitelus scuturate | Lorena Stoica [23.Oct.05 23:33] |
| La celelalte texte pe cate ti le-am citit pana acum am zambit. Aici, in schimb, m-am tuflit. Fara pastilute colorate sau peceti psihiatrice, in fiecare din noi tremura griji de om nebun. Trairile, emotiile disproportionate (in raport cu normalul unanim acceptat) sunt, totusi, familiare oricui e cat de cat inclinat spre introspectie. Numai nebunul nu-si vede nebunia. Un om "normal" si-o recunoaste, mai ales in timpul crizelor. Daca suna idiot ce am zis, atunci asa ma simt acum. Senzatia asta de sufocare, de inertie impusa cand tu trebuie sa te misti, starneste germenele alienarii in orice minte. Trebuie sa cobor din troleibuzul asta cat mai stiu sa scriu... | |
| = tinerete | chelaru adrian [14.Sep.06 17:46] |
| Foarte bun. Si cred cu adevarat ca ai putea scrie niste romane foarte bune. Insa citind acest text nu ma paraseste deloc sentimentul ca am in fata ochilor niste senzatii dispersate pe o intindere foarte mare de timp. Imi dai cumva impresia de lipsa a ordinii interioare. Multa sensibilitate insa cumva nededicata unui ideal. Multa frumusete nefolosita si nepusa in slujba unor credinte intime. Chiar tu mi-ai spus ca trebuie sa scriem despre ce am trait. Chiar ai fost intr-un azil de nebuni? Sau si mai bine: chiar te intereseaza in mod intim nebunii? Stiu ca textul este destul de vechi, asa ca voi reformula: chiar te interesau? | |