| = ritm=mars funebru | simona marcu [28.Oct.04 16:55] |
| Senzatia de Fight Club:marea noastra depresie ne e insasi viata, noi sclavi cu gulere albe.Respira libertate poezia ta, dar o libertate simtita in inchisoare.Ca orice tigare sau vorba cenzurata. | |
| = Confuzie! | Anda Andrieș [28.Oct.04 17:56] |
| Nu comentez textul pentru cã nu mi-a inspirat nimic, poate doar joaca unui adolescent teribilist... Ceea ce naste confuzii este numele: Adrian Munteanu este un poet valoros al acestui site, eu am venit la textul tau convinsa ca este vorba de Adim. Nu stiu cum se poate evita pe viitor aceasta confuzie... totusi poate gasesti o solutie!!! | |
| = fight! | andrei nicolescu [28.Oct.04 18:09] |
| ce solutie propui tu anda?? crezi ca doar un singur caine e scurt in coada?? textul imi inspira doar o mecla izbita de beton. in rest mai nimic. scuze pt offtopic | |
| = numele | Alina Manole [28.Oct.04 18:26] |
| Nu este primul caz și e normal să se întâmple identități de nume într-o comunitate cu mai mult de 9500 de membri. Te rog să îți completezi numele cu o inițială, pentru diferențierea de Adrian Munteanu cu pseudonimul Adim. Dreptul primului venit. Mulțumesc pentru înțelegere. Bun venit pe site și succes! | |
| = Adrian Munteanu | Anda Andrieș [28.Oct.04 18:29] |
| Andrei, nu as fi vrut sa ma intrebi pe mine despre soluții... Eu încã mai aștept rãspunsul autorului și crede-mã cã pânã acum am aflat cã nu toți câinii sunt scurți de coadã.:) Oare de ce am impresia cã ai ocolit intenționat cuvântul "confuzie" folosit de mine?!!! Nu-mi rãspunde... poate ne va parveni, de nu știu unde, soluția salvatoare!!! | |
| = replica | Adrian V. Munteanu [28.Oct.04 23:12] |
| Îmi cer scuze pentru că am dezamăgit atât stilistic, cât și onomastic. De obicei reușesc doar într-un singur domeniu pe rând. Oricum, eu chiar mă numesc Adrian Munteanu si nu intenționez să "răpesc" re-numele unui clasic contemporan. Mă-ndoiesc că situația se va repeta pe viitor. | |
| = replica 2 | Adrian V. Munteanu [28.Oct.04 23:14] |
| Nu e vorba de nici o simbolistică ascunsă a adolescentului abrutizat de societate. E pur si simplu o imagine în stil "film noir" care mă urmărea de ceva timp și, neavând posibilitatea cinematografică de a o exprima, am apelat la vers, modalitate imediată a detașării care depășește cu mult la acest capitol chinuita proză. | |