| = brățări | Alina Manole [14.Nov.04 16:12] |
| Mi l-am imaginat pe făuritorul de brățări. Cineva mi-a adus din Tibet o brățară din pietre mici, turcoaz neșlefuit, de o culoare spre verde-albastru. E cald în poemul tău, o nuanță de toamnă târzie. Mi-a plăcut imaginea orelor "mototolite ale dimineții". | |
| = cersind o ultima ora de inconstienta... | Bianca Iulia Goean [14.Nov.04 16:17] |
| povestea cuvintelor tale, Virgil... astazi nu spun mai mult, pentru ca orele tale mototolite s-au razvratit si bat nebune la geam in dupa-amiaza aceasta in care, aici, in Bucuresti, este dezmat de vreme... | |
| = Alinei și Biancăi | Virgil Titarenco [14.Nov.04 17:00] |
| măi să știți că pînă și mie îmi place imaginea asta cu orele mototolite merci de trecere | |
| + în matricea nimicului | Anca Anghel Novac [14.Nov.04 18:45] |
| Un poem i-as spune, daca imi dai voie, de lux care vehiculeaza expresii pretentiose, muscatoare, de care parca ti-ar fi frica sa te atingi. "film de noapte vintage" "incoerență existențialistă" "matricea nimicului " "cutele ilogicului" Poate de neatins... Si totusi poemul se desprinde, se alege, devine si curge in virtutea unor cuvinte care ma ajuta sa ma linistesc, sa imi imaginez o canapea si un TV si daca vrei niste alune fie ele si cashew. Si atunci poemul devine intr-adevar "lasciv", atmosfera incepe sa prina culoare. Da, inteleg este vorba de acele momente in care sensurile sau nesensurile nu au nume. "Matricea nimicului" devine scrumiera din colt. "Cutele ilogicului", cine sa le mai inteleaga, atata timp cat inca, inca mai stim ca acolo unde "totul e nud" desuurile devin si ele inutile accesorii existentialiste. Mi-a placut acest dor lasciv descris de tine. Mi-a placut aceasta "tavalire" a sensurilor rontaind cashew nuts. " | |
| = apreciere | Robert Mindroiu [14.Nov.04 22:24] |
| Voi fi foarte sincer si voi spune ca i-am cautat poemului "nod in papuracum se spune, pentru a parea competent in a semnala unele imagini nerealizate pe deplin si a da unele sugestii, ce e in plus sau ce e in minus in constructia poemului. Trebuie insa sa recunosc ca n-am gasit nodul, ba chiar am alunecat pe firul liric si am uitat ce am vrut sa fac.Remarc orele mototolite,cutele ilogicului si comparatiile metaforizante originale pentru care felicit autorul. O remarca n-as putea sa nu fac: profund intelectualizata, poezia sufera putin la capitolul spontaneitate, ceea ce nu inseamna neaparat ca e ceva rau, dar in general o ruptura, o surpriza, sunt bine venite. | |
| = Anca, Robert și nodul în papură | Virgil Titarenco [18.Nov.04 20:56] |
| Anca, interesantă perspectiva ta. Nu pot ascunde faptul că am și eu perspectiva mea. De fapt poate că textele noastre au ca rezultat un fenotip specific fiecărei întîlniri dintre ele și cititori. Mi-ai lăsat impresia că ai citit "fără rezerve" și asta e bine. Mulțumesc de apreciere. Robert, așa da! De cineva care caută onest nod în papură am să am întotdeauna nevoie, de o minte analitică. Poate mai sînt lucruri care ar putea fi ajustate și într-adevăr e oarecum "contemplativă" sau "constatativă". Mă bucur de trecere. | |