| = Iti las si eu o invitatie! Te voi citi mereu! | Vali Nițu [02.Oct.05 19:06] |
| Povesteste ninsoarea si copiii adormisera balconul! Mi-a placut mult, si nu numai asta! Frumos! | |
| = Ninsoarea | Codrina Verdes [21.Nov.04 20:21] |
| Visul acesta din versurile tale, imi aminteste de un flash din copilarie. Cand m-am intors de la scoala si am deschis poarta, cazuse atata zapada, incat mi s-a parut casa pustie. Exact ca in visul tau, "zăpada crescuse acoperind orice urmă de zbor". Atunci zapada nu a mai fost pentru mine o placere. Iata cum, visul tau, m-a intors in timp. | |
| = " si nimeni nu tipa de uimire..." | Elena CHAKASS [02.Oct.05 19:06] |
| "si nimeni nu tipa de durere.." si eu mai ascult uneori povestile depanate de anotimpuri dar eu tip draga Mae,tip de uimire si durere cu glas mut intr-o ureche surda. astept pe banca ninsa ca nuntasii sa onoreze invitatia la nunta de argint. te citesc cu drag cele bune cu tine | |
| = multumesc | Mae Stanescu [22.Nov.04 18:13] |
| vali, codrina, elena, va multumesc foarte mult de oprire, e o poveste trista despre viata, in general, nu mai trista decat viata insasi atunci cand ramane doar ninsoarea; de nunta de argint, mai vb noi peste ani, elenita:) | |
| = "praful ca într-o poveste" | Silvia CALOIANU [22.Nov.04 22:07] |
| Parca era si...nu mai e la recomandate poezia aceasta (pe care, de altfel, te incapatanezi sa o lasi inscrisa la "personale")...Cred ca ai facut remanieri si a disparut de acolo, unde cred si eu ca merita sa se afle, sa atraga atentia cititorilor avizi de poezie... Te recitesc nu mai stiu a cata oara...E...captivanta... | |
| = somnul din ochiul ninsorii | simionescu adriana-marilena [23.Nov.04 00:46] |
| De liniste, de alb, ca o aducere aminte a copilariei, iarna vine sa ne spele de pacate. Nici nu mai e mult pana la Craciun! Ce frumos stii tu sa visezi, Mae! Ama | |
| = Trairi | Daniel Dinescu [23.Nov.04 01:23] |
| Da, si eu cred ca aceasta poezie ar trebui sa fie recomandata, mai ales ca este una dintre cele mai frumoase pe care le-am citit in ultimul timp. Umbra de tristete care se apleaca asupra zapezii impiedica si urma de zboruri ramasa in desaga Sperantei, dar, totusi, cea din urma triumfa in Nunta, chiar daca prin sange. O trecere prin viata, o trecere prin trairi variate si variabile. Frumos. Felicitari, Mae! Cu drag, Daniel | |
| = silvia, ama, daniel | Mae Stanescu [23.Nov.04 18:12] |
| silvia, o poezie nu poate sta la personale din motive sa zicem ...personale?!:) nu e vorba de incapatanare, nu aici. multumesc de citire si m-au incantat teribil punctele de suspensie dintre e si captivanta! ama, da, visam, tu stii, ai stiut mereu, multumesc; daniel, multumesc mult de simtire aproape; nu e nevoie sa ma feliciti, sunt tot eu doar; | |
| = câte ierni? | ioan ravel [25.Nov.04 12:21] |
| cum îmi prelingi copilăria de-a lungul uitării amintindu-mi... îmi cuprind fața în palme și stau ghemuit să-ți ascult ninsoarea... cîte ierni ori fi trecut oare? numai bine! | |
| + amintiri scrise cu fulgi de zapada | Vasile Munteanu [25.Nov.04 12:48] |
| poate ca intr-o zi vom pleca toti; poate ca ne vom intalni acolo unde zapada inca ne suporta; poate ca fiecare de la nivelul lui va ridica mainile spre cel care locuieste mai sus; poate ca neaua este o rochie de mireasa pe care o vom imbraca pe rand cu totii; poate ca vom imbatrani si vom deveni femeile de serviciu ale propriilor copii in care ni s-au intrupat visele, implinirile si esecurile; poate ca fiecare prunc e un mugur invelit in fulgii albi ai marii pasari care este iarna; si cand toate caestea se vor implini vom putea, in cele din urma, sa uitam si sa uitam... Cu drag | |
| = . | Mae Stanescu [25.Nov.04 17:20] |
| va multumesc de trecere! | |
| = parere | Liviu Nanu [25.Nov.04 18:17] |
| Text bun. Spre final versuri cam lungi, poate ar fi trebuit sa rupi undeva. Pe undeva ma trimite la poezia lui mat ("mă întâlneam cu o femeie, avea chip de mamă, se numea tanti" de ex.). Nu e de rau, vreau sa spun ca are ceva comun. | |