Comentariile membrilor:

=  Ai intrat in hora, acum joaca! :)))	Bogdan Groza [29.Nov.04 11:31]
Fain de tot, Daniele. Insa de mine n-ai sa scapi, si in primavara am sa fiu la Iasi, ca sa te chinui un pic:)) (stii tu cu ce). Frumos ai doinit. Pe cand si partea a... III -a.? Ti-am dat iar de lucru. Sunt sadic,asa-i? :))
=  memoria cuvintelor	Claudiu Banu [29.Nov.04 11:40]
Frumos Dedal, asa cum ne-a fost si Iasiul , si Pogorul, si toata trecerea noastra catre si prin Virtualia. Cu bratele deschise,
+ Pentru toți și toate și mai ales pentru cele literare	Maria Prochipiuc [29.Nov.04 11:57]
Pe aripi îngerești însă ne-au dus Maria și cu Floris, din iubire de ele și de noi, care-n neștire ne levitam cu-al lor poem, mai sus. Povestea ce a vrut să fie, e mult prea departe de tot ce-ai scris tu aici. Idiferent de modul de exprimare... în vers alb, proza, sonet sau parodie, tu ai puterea să le faci pe toate foarte bine. Să scot aici realizarile, aș ocupa locul celor care vor să vină la comentarii. Ai redat nuanțat, curgător, lin, dar și metaforic toate momentele petrecute acolo în acel pod plin de culoare, de culoarea incoloră a prunelor,culoarea pâinii calde din sufletel celor care au fost acolo, de culoarea culorilor exprimată în acele desene aduse de către Dana cu trimiteri bihorene. Frumos i-ai scos în evidență pe Dani lui Mitruț și pe Florina , Alina, Gabriela...lista merge inainte.
+ Jurnal poetic	Adrian Munteanu [10.Dec.18 14:27]
A doua oară când trăiesc , cu nuanțe și senzații olfactilo-vizuale, istoria aromitoare a întâlnirii de la Iași. Gest de mare generozitate, ai izbutit, Daniel, să păstrezi atmosfera și să o treci în rândul valorilor lirico-parodice, într-o prelungire topârceniană filtrată prin rigorile contemporane. Ți se cuvin mulțumiri pentru toate și stelele prețuirii noastre.
=  Și-ascult izvoarele cum...râd!	laura gheorghiu [02.Oct.05 19:06]
E cald și bine aici în Pod. Ei au venit ca să se-nchine - De peste poduri, cu limuzine Și cu mulțime de norod. Și mi s-a pus un nod în gât...
=  multumiri fulguite	Daniel Bratu [29.Nov.04 15:44]
Bogdane, de grozava spaima-n zare in dosul palincii m-ascund un pic si-astept o primavara, din buric sa ne ademeneasca domnisoare. Si daca tot vorbesti atat de chin, te-nvat, in graba, simple tratamente, ce nu le intalnesti, literalmente, decat intr-un vartos pahar cu vin. ..... Claudiu, Virtualia te-asteapta, ca ai plecat cu Muntele Vrajit si ne-ai lasat coline de-ngrijit. Carari sunt sapte, care e cea dreapta? In grele drumuri, viata urca fum si cate brate sunt, sa ne cuprinda pe toti ce-am fost atunci, ca-ntr-o oglinda, ar strange tot de visele de-acum… ....... Maria, stiu ca mult de spus poveste despre ce-a fost atunci mai e, de-ajuns n-am socotit nicicand, cu suflet uns, ca voi putea sa scriu vreodata peste. De scoateri evidente mai e timp, in urmatoare doua episoade, doar ca durere grea in piept ma roade ca n-am s-ajung cat voi sa ma risip. ....... De Adrian-Adim e-acela care ma lauda, atunci cutez si eu sa cred ca l-am cam prins pe Dumnezeu de un picior si barba sa fuioare. Si incantat, cand, ca o baclava, maestrul cu sonete-n aripi lasa cuvantul sau de lira generoasa, nu spun decat, cu stima: „Chapeau bas!” Multumesc mult, cu drag, prieteni
=  un zvon de departe..	Dana Stefan [29.Nov.04 21:44]
si-au fost candva, cativa care au gandit la o toamna vaporoasa ca nebunia unui parfum, cativa care au simtit nevoia sa se decoreze si numai o zi, cu puncte si pete lirice..
=  Undeva, cândva	Daniel Bratu [30.Nov.04 09:49]
Zvonuri de undeva, cândva, mai sunt prin tulnicele nopților spre iarnă, când fulgi de tei, plecate urme, toarnă solfegii parfumate-n cânt demult. Sunt decorate zile cu adus aminte de culori și aer, spire învârtitoare-n vers, dar, de uimire, ne vom uita ce-am fost și ce am spus. Așa că pete-am încercat, având cronicăresc îndemn, să scot în lume, puncte de vis și linii arse-n brume ce ne-or pleca, apoi, cândva, din gând. Mulțumesc, Dana
=  lauri Laurei	Daniel Bratu [30.Nov.04 10:17]
Culcat pe lauri, cronicarul, mea culpa-si face-acum, nedemn și-n limba lui de untdelemn, își umple iar cu scuze carul: Laura, iartă cronicarul orb ca un Homer cu ochii în pojare, că n-a simțit în versul tău cât jar e și cât durut regret genele-ți sorb. Cât despre partea închinării, însă doar florilor de gând ne-am închinat și limuzine fost-au doar de vis curat, de vii în mai la Iași, vei fi convinsă. Multumesc, Laura
=  Iasiul	simona marcu [30.Nov.04 17:44]
Frumos Daniel, ti-ai pus tot talentul si a iesit o evocare minunata a noptii Virtualiei.Mult mi-as mai dori sa se repete, dor imi e de voi greu de scris sau de spus in cuvinte.
=  In firea lucrurilor	Albu Vladimir [30.Nov.04 18:05]
Bravo Dane... mi-a placut cum ai re-asezat in scena personajele... talentul tau are darul de a ilustra si aspecte oarecum obscure, greu definibile... dar sunt sigur ca ochiul cel rau al celor morti va veghea intotdeauna nunta celor vii... sta in firea lucrurilor nu?:))
=  Explicatii	Albu Vladimir [30.Nov.04 19:57]
Pentru ca acest comentariu A FOST RECEPTAT NEPOTRIVIT vreau sa precizez ca ochiul cel rau nu apartine maestrului Daniel Bratu... am considerat aceasta cronica in versuri ca fiind deosebita si felicit cu acesta ocazie autorul. Despre comentariul meu... nu e prima data cand nu ma fac inteles... propriile limite.
+ virtualiei	Elia David [30.Nov.04 21:02]
Imi place sa citesc despre intalnirile...voastre...literare. Imi place chiar sa ma intristez la gandul ca nu e deloc aproape momentul in care voi fi si eu de fata, ca un martor (neaparat)tacut a tot ce se intampla frumos intre suflete... Ma bucura fiecare cuvant care vine sa-mi completeze imaginea despre aceasta comunitate si despre membrii ei, tot mai adunati in jurul ideii de poezie si chiar a poeziei insasi. Virtualia, frumos nume dat unui fenomen ce se desavarseste...in realitate. :) Imi permit sa acord si eu o stea versurilor care m-au..."intristat", cat sa-mi exprim bucuria de a ma afla, fie si numai virtual, printre voi.
=  multumirari cronicaresti	Daniel Bratu [01.Dec.04 12:19]
Simona, Talentul meu, pierdut în zeci de strofe, te roagă (tot) să îl mai lași un pic să își îndrepte pasul său pitic, dar (tot) vioi, spre zone limitrofe. Că `cest avar pribeag, ce-i spui talent vrea să dea seama-n alte cronicuțe de peste timp, când printre bunicuțe te va găsi, mișcându-te latent. Multumesc, Simona, Iașul te așteaptă, înfrigurat și încă minunat de prezența ta din Virtualia III spre IV. Bravo...îți spun și eu…acum…măi Vlade… și personaje prinse din obscur… tăiate din lumina dimprejur… care-au simțit că ochiul tău mai arde… Bravo…pe scara vieții…de urcuș… nuntirile…de vii sunt legănate… iar ochii morților…tu ai dreptate… rămân să oglindească…rumeguș… Mulțumesc, Vlad, scuze pentru receptarea nepotrivită a cuvintelor tale, ad usum. Rămân dator, pentru bogăția de comentarii din pagină, ad meliorem. Cât despre limite, ad libitum. Elia, în Pod Pogor, un scaun de onor voi ține ocupat, până-ntr-o clipă în care vei ajunge și risipă din razele-ți vor lumina popor. Și iar, cu dor de noi, voi scrie cum am pus pe urme de-amintiri s-alerge din Iași, noi valuri mari, care vor șterge nisipul de visări uitat pe drum. Mulțumesc, Elia, întristarea cronicarului ajunge și ea până la marginile oceanelor de așteptări de mai noi și mai vii poezești întâmplări.