Comentariile membrilor:

=  anotimpurile marilor zapezi	Dana Stefan [03.Dec.04 19:43]
daca sunt balanta, ma leagan de pe un picior pe altul, intre o iarna cu amprente unice ale fulgilor ei de zapada si o femeie a zapezilor, decembrie, cer aprig al roiului de stele in surghiun.. cat despre tine, ce-a de-a patra umbra, e iarna pe pamanturi si prin cer, ce poarta-n suflet o miraculoasa si despletita vara.. din tot dragul.
=  Surpriza!!!	Maria Prochipiuc [04.Dec.04 13:36]
Vă mulțumesc! Voi reveni!
=  echilibrul de iarnă al balanței :)	simionescu adriana-marilena [04.Dec.04 16:16]
fără să ne cunoaștem decât numai virtual, m-ai completat perfect, Linea, mulțumesc pentru aplecarea cerurilor tale de zăpadă cu fulguiri de lumină în pagina mea, semn al preaplinului de suflet și de ce nu, a unei vibrații ce trece dincolo de marginile de sticlă ale ecranului. cu recunoștință, Ama
=  Mariei	simionescu adriana-marilena [04.Dec.04 16:19]
doamnă de Decembrie, eu trebuie să vă mulțumesc pentru că existați! cu drag, Ama
=  iubiri de-o clipă în singurătăți de-o viață	Maria Prochipiuc [04.Dec.04 16:50]
Femeie cu suflet fără cheie, mă aduci în povestea ta și mă despletești în fulguiri ușoare, imi faci din trăiri amurguri și răsărituri, iar din acea rază firavă de soare ca o pasăre maiastră mă cânți în culori de copaci îmbrăcați în misterul clipelor de singurătate. Mă scalzi în lumina fulguirilor tale tainice, iar ochii mei se spală cu roua unei povești care s-a sfârșit cu mult înainte de a începe. Doar ochiul orb al celui care nu mai simte, mi-a cântărit cu aburi în miezul zilei umbra, așezând pe deget culorile toamnei nedefinite, pecetluite abisal în jertfa meilor pascali. Încerc risipa să mi-o strâng de pe melaguri înfășurate-n ierburi, iar din suflet fulguirile roșii a unui deșert mânjit de cuvinte. Poetul când suferă scrie, iar eu nefiind poet înalț statui eternității și rugă: Ajută-mă să-nțeleg și adevărul să-l cunosc să nu mai zămislesc noi păsări-cuvinte!Te țin zăvorât pe tine sau pe el, pe voi toți între filele nopților și zilelor mele. Consider cuvintele tale daruri pentru mine, e trist Decembrie! E trist!
=  Maria	simionescu adriana-marilena [07.Dec.04 15:36]
tristețea este un fel de iubire arzătoare de viață dar și tânguirea în căutarea copilului rănit ce există în fiecare dintre noi... cu drag, ama
=  Decembrie cu daruri	Bogdan Groza [07.Dec.04 17:57]
faina aceasta poezie. Faptul ca e dedicata unei prietene de-a noastre, de-a tuturor poezistilor, e sublim. ar trebui ca toti poezistii, portretizati sau nu de catre neobosita Maria, sa-i dedice, acum in prag de iarna si in aceasta luna a cadourilor, (luna lui decembrie) cate un mic poem>asa o sa aratam pretuirea noastra fata de ea.
=  Bogdan	simionescu adriana-marilena [07.Jan.05 15:34]
Multumesc de trecere, apreciere si semn. Fie ca noul an sa-ti aduca tot ceea ce iti doresti si mai ales poeme de suflet pe care sa le citim intotdeauna cu aceeasi placere si bucurie cu care ne-ai obisuit. Ama
=  La inceput de an si ție la multi ani!	Maria Prochipiuc [07.Jan.05 17:36]
Ai venit! La multi ani și ție și te invit la o cupă de sampanie! Să știi că în lipsa ta a fost mare petrecanie pe aici, au ramas doar urmele.