| = Florinel | Elia David [07.Dec.04 14:28] |
| Florinel, nu esti cuminte deloc ! Vii cu povesti din astea adevarate - pentru unii dintre noi, care inca mai spera... Numai Dumnezeu stie ce...si de ce...:)) Dar mi-a placut ce am citit. Astept si destainuirea a 7-a. O fi despre ce ai primit tu? :)) | |
| = lore | Vlad Catalin [07.Dec.04 14:32] |
| Mai-mai! O sa citesc eu mai tarziu. Abia astept... st | |
| = "m-a readus printre oameni " | Dorin Miron [07.Dec.04 16:35] |
| Eu nu spun decât atât: Nu contezã dacã e adevãratã povestea... dar povestitoarea e mai mult decât adevãratã! Aveti cãrti publicate?! Cu admiratie, Dorin | |
| = Elia, Vlad | Dănilă Florentina-Loredana [07.Dec.04 14:43] |
| Elia, mai fac și năzbâtii...Că ți-a plăcut ce ai citit, mă bucur. Cât despre a 7-a destăinuire, ea nu va fi despre ce am primit eu. Vezi bine, mă zgârcesc la propriile destăinuiri. Doar la locul și momentul potrivit, între patru ochi. Măi ghidușo! Vlad (când m-oi putea obișnui să te numesc astfel?), mă bucură nerăbdarea ta, iar eu abia aștept să-mi spui ce crezi. He, he! | |
| = Dorin Miron | Dănilă Florentina-Loredana [08.Dec.04 07:55] |
| Nu, nu am cărți publicate și nici nepublicate. Tot ce am scris se află aici, plus încă vreo 2-3 texte în caietul meu, texte care nu mi-au plăcut prea mult și le-am lăsat acolo. Mulțumesc pentru citire și prețuire! A! M-am cam speriat un pic de pronumele de politețe... | |
| = "nu trebuie sã ne grãbim sã facem totul în viața asta..." | Ina Simona Cirlan [08.Dec.04 11:19] |
| Dozaj perfect pentru o reteta de succes! Fragmentul acesta m-a incantat nespus, Florinel! Povestitorul aplecat cu duiosie inteleapta peste povestea vietii unui om, aparent simpla, reuseste sa o slefuiasca sa-i dea parfum si mister. Am ramas agatata de acel fulg de zapada, adus in palma, parandu-mi rau ca s-a terminat, deocamdata, bineinteles! Felicitari, Florinel, le meriti cu prisosinta! | |
| = Ina | Dănilă Florentina-Loredana [08.Dec.04 12:21] |
| Uite, vezi, eu am avut emoții, părându-mi-se că bucata asta e mai slabă decât celelalte. Totuși, am încredere în ochiul tău de cititor (sper să nu fie cel pe care ai lipit leucoplast!). Mulțumesc, Ina! | |
| = Lore.. | Vlad Catalin [08.Dec.04 12:57] |
| Am citit - ai inceput sa semeni cu Mitrea, parca asa-l chema pe autorul romanului Dansez cu tine. Se observa o nota de optimism in stilul tau, din Destainuirile acestea. Lore, iti predau stafeta, asa sa continui, pe tonul asta. Chiar daca sunt si ramasite de tristete, nu conteaza, asa e frumos la un text. Imi place.. Dupã reîntâlnirea asta, s-a reîntors în strãinãtate și nu mai știu nimic de ea. Nu mi-a dat adresã, telefon, nimic. Mi-a lãsat doar o permanentã stare de așteptare care nu e zi de la Dumnezeu sã nu mã bântuie... Sa nu ma anunti cand vii, sa pot spera in fiecare noapte... Cu drag, sorin PS: Darul de Craciun sa-ti fie exact cum l-ai visat. | |
| = Sorin | Dănilă Florentina-Loredana [08.Dec.04 13:07] |
| Am amuțit. Mulțumesc! Cu drag, Lore PS Vezi că anul ăsta vine și la tine! Cum cine? Moșul. Și eu îți doresc să îți aducă un dar exact așa cum îl visezi. | |
| = Speranța... | Carmen Botosaru [08.Dec.04 17:35] |
| Cred că e deja o temă recurentă în scrierile tale (știi că am mai citit și texte mai vechi, ale tale), anume împlinirea. La timp sau prea târziu. Ideal este să ni se împlinească la timp așteptările. Dar dacă se întamplă mai târziu (sau prea târziu)? Răspunsurile tale sunt diferite. Tatonezi, cântărești, oscilezi (notezi, nedorind să uiți o eventuală soluție). De fapt, ar fi trebuit să spun că personajul tău face asta, nu tu. :) Cred că nici nu există un răspuns general-valabil. Depinde de fiecare dintre noi și de importanța așteptării respective. Iar această imposibilitate de a răspunde o exprimi și tu in proza ta (nu doar in textul de față, cred), deși povestea de azi pare să ofere o nuanță mai clară de optimism. Iar dezbaterile de aici, pe seama Moșilor (Nicolae, Crăciun), că există, că nu există, mi-au adus aminte de un film american (cum altfel?:)) în care cei care nu cred în povești și în Moși sunt dați în judecată. Avocatul pro-Moși aduce drept dovadă o bancnotă de un dolar, pe care scrie: 'In God we trust.' și întreabă 'L-a văzut cineva pe Dumnezeu?' | |
| = Carmen | Dănilă Florentina-Loredana [09.Dec.04 08:03] |
| Ai dreptate, această temă a împlinirii mă obsedează și ea revine în majotitatea textelor mele, sub o formă sau alta. Personal, optez pentru împlinirea la timp, am și spus-o - tu știi unde - mai bine niciodată decât prea târziu. Dar am întâlnit vreo doi oameni care m-au uimit prin puterea de a aștepta și de a avea răbdare. Pentru prima dată am aflat asta de la o femeie - ea se știe. Apoi, în acest text, se împletesc mai multe persoane/ situații știute/ trăite, pe care eu doar le-am transformat, așezându-le în alt decor și poate în alt timp. Cât despre răspunsuri, ce să zic? Seria Destăinuirilor am conceput-o ca pe un dialog între doi oameni ce par uneori a avea păreri diferite, tocmai pentru a nu părea că am pretenția că dețin răspunsuri la întrebări, la problemele vieții, pentru a lăsa pe fiecare să-și aleagă varianta. Îți mulțumesc și mă bucur mult că ai făcut referire la proza mea ca întreg, dovadă a faptului că nu doar m-ai citit. Cu drag, | |
| = Intrebari cu raspunsuri multiple | Carmen Botosaru [02.Oct.05 19:06] |
| Puterea de a astepta si de a avea rabdare, pe care le invoci in comentariul tau, imi amintesc de problema pe care o pui la un moment dat, intr-un alt text al tau, anume aceea a lanturilor. Textul l-am citit cu ceva zile in urma si, impreuna cu toate comentariile celor care l-au citit, au reusit sa ma faca sa raman pe ganduri si sa imi pun intrebarea daca eu as avea un raspuns cat de cat clar, in ceea ce ma priveste. Stiam celebra expresie “Alearga precum un caine slobozit din lant.” Citind textul si comentariile, mi se parea ca ba e asa, ba e altfel, in functie de cum se punea problema si in functie de unghiul din care era privita tema, mai precis de pozitia celui care incerca o privire. Prin subiectele pe care le aduci in discutie pui pe tapet o problema care naste intrebari (si mai putin raspunsuri la unison). Chiar imi plac textele care lasa finalul deschis, in coada de peste, lasand loc discutiilor. P.S. Ieri am trecut prin Slobozia (am trecut chiar prin mijlocul orasului, n-am vrut s-o iau pe varianta) si m-am gandit la tine. Poate chiar ne-am intalnit. :) | |
| = cu întârziere | Dănilă Florentina-Loredana [13.Dec.04 08:12] |
| Când mai treci prin Slobozia, nu mă ocoli. Scrie-mi la [email protected] să-ți las nr. de telefon. Despre lanțuri, numai de bine. Da' să fie la alții. Ei, sigur că nu există independență totală față de lanțuri. Rousseau parcă spunea: "Omul se naște liber, dar pretutindeni e în lanțuri"... Mulțumesc ! | |