| + Felicitări! | Maria Prochipiuc [10.Dec.04 20:44] |
| Un moment în viața unui om trebuie răsplătit cum se cuvine, nu pentru tine dragă Madălina voi lua o stea de pe cerul jumătății de fântână, ca să luminez cu ea pe cei înșetați, ci pentru cel care prin “albul șoaptei de dor prin mesteceni rămas”, ne lasă “să ghicim albul frunții răstignit prin poeți”, “tributari neputinței, neodihnei clienți”. Meritul este și al tău că ai reușit să pătrunzi printre versuri cu părul ploi și coapsele de ceață și cu o mână nevăzută mai pipăie o rană, rana din versurile pline de sensuri ale poetului Mircea Nicu, care vine cu “Posibile incendii”. Ai reușit să surprinzi ca-n cerul trist al poetului se joacă norii/ cu stelele și gânditorii ” deasemeni ce-am remarcat fără să citesc versurile, ci doar din prezentarea ta că autorul e cuprins de nostalgia toamnei “cât lacrima unui mormânt”. Exemplele ar putea continua, dar ar însemna să mai scriu incă odată ce ai spus tu. | |